Se afișează postările cu eticheta Neam. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Neam. Afișați toate postările

luni, 2 iulie 2012

Sfantul Voievod Stefan cel Mare


In ziua de praznuire a Sfantului Voievod Stefan cel Mare, mare sarbatoare si prilej de bucurie in eparhia noastra, va invit sa ascultati cantecul Cand a fost sa moara Stefan pe versuri de Stefan Octavian Iosif AICI

De asemenea, in alta ordine de idei, m-a impresionat un reportaj despre Icoana izvoratoare de mir a Maicii Domnului din Hawaii AICI (blogul orthodoxologie mi-a atras atentia asupra acestui reportaj). M-a induiosat evlavia americanilor pentru Maica Domnului, ravna lor si nadejdea ca ea nu ne lasa la greu daca ii cerem ajutorul. Poate ca legatura cu Sfantului Voievod Stefan nu e intamplatoare.

Zile frumoase !


duminică, 3 iunie 2012

de Duminica Mare



copii veniti la biserica in port national




si mamici iubitoare de costum national

frunzele de tei, atat de asemanatoare cu limbile de foc pogorate peste apostoli de Cincizecime

in usa bisericii asteptand infometati anafora in timpul slujbei vecerniei de dupa Liturghie



margaretele mele




camp cu grau



De Duminica mare, asa cum se mai numeste in popor sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh



marți, 1 martie 2011

Martisor


De Martisor, va doresc o primavara vesnica in suflete (nu va uitati ce troiene sunt afara, cel putin pe la noi...), mereu proaspata, viguroasa (fara astenii) si un soara cald si mangaietor !
Ma bucur mult de Martisor, anul asta parca mai mult decat oricand si va daruiesc si dumneavoastra din bucuria mea.
Imi pare rau pentru alte neamuri ca nu au sarbatoarea asta populara.
Am descoperit la Liliana un superb articol despre Martisor scris de Irina Nicolau (mare folclorista), il puteti deci citi AICI.
La multi ani !

sâmbătă, 21 august 2010

Dor de Ciprian Porumbescu


Zilele astea m-a lovit o nostalgie puternica dupa tot ce e romanesc si nediluat, dupa romanii nostri care cred si au crezut in valorile noastre nationale.

M-a prins un dor nespus dupa Ciprian Porumbescu (1853-1883) si, pana sa apuc sa trec dealul pana la casa lui de la Stupca, am vazut filmul din 1972 care a surprins viata lui.

Poate doriti sa ascultati si un fragment din una dintre lucrarile lui cele mai cunoscute - Balada.    

Poza am facut-o anul trecut la Cernauti unde Ciprian si-a facut o parte din studii. 

luni, 26 iulie 2010

Constantin Oprisan


Multumesc, Liliana, ca mi-ai atras atentia despre o aniversare importanta, cea a mortii unui mare patimitor ortodox din inchisorile comuniste: Constantin Oprisan. Se spune despre el ca "Nu a fost tanar mai schingiuit ca el la Pitesti."

Iata aici o marturie despre el, cea a parintelui Gheorghe Calciu.  

Fotografia este tot de pe http://www.razbointrucuvant.ro/

(Pour les lecteurs francophones qui se trouvent ici surtout via http://orthodoxologie.blogspot.com/, il s’agit d’un des plus torturés martyrs dans les prisons communistes, surtout dans celle de Pitești. Sa réaction à ces tortures était la prière. Il était un modèle de patience et d’amour pour le prochain- gardien ou prisonnier. Il mourut en 1958 lorsque ses poumons cédèrent à cause de la turberculose déclenchée dans la prison.)

duminică, 23 mai 2010

Pogorarea Duhului Sfant si Biserica


O exacta explicatie a acestei icoane AICI.

Azi, de sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant, ziua de nastere a Bisericii, m-am bucurat ca avem biserici la fiecare colt de strada si ca ne putem bucura de Sfanta Liturghie si de toate slujbele. Gandul mi-a zburat la ortodocsii din strainatate, mai ales din occident, romani sau nu, nascuti ortodocsi sau convertiti, care parcurg sute de kilometri ca sa guste o Liturghie sau sa se spovedeasca...

miercuri, 14 aprilie 2010

Pastele Blajinilor

Redactez postarea asta cam tarziu, dupa ce sarbatoarea a avut deja loc, dar cred ca merita amintit un obicei frumos numit Pastele Blajinilor.
Mai precis, in prima zi de luni dupa Saptamana Luminata, in unele zone din tara noastra credinciosii ii pomenesc in mod deosebit pe cei plecati la cele vesnice din familia sau din alturajul lor. Cum in prima saptamana dupa Pasti (Saptamana Luminata) nu se fac slujbe pentru morti, cu prima ocazie - luni- preotul si credinciosii se aduna la cimitir. Parintele ii pomeneste pe cei plecati la cele vesnice, credinciosii dau de pomana pentru ei pasca si oua rosii proaspete aduse in cosuri, ca la Inviere.
Dupa slujba unde cimitirul rasuna frumos ca Hristos a inviat, lumea mananca bucate primite de pomana. Familia se aseaza la capataiul crucii si, intr-o comuniune armonioasa intre cei vii (biserica luptatoare), cei adormiti (biserica biruitoare) si natura, se simte intr-un mod special bucuria Invierii Domnului.
Cu aceasta ocazie familia se reuneste, rude de prin alte sate se aduna la capataiul celor dragi si toti traiesc aceasta atmosfera de bucurie cum numai in preajma Sfintelor Pasti se intampla.
Eu una iubesc acest prilej de comuniune. Am pus aici pozele pe care le-am facut in 2007 cu aceasta ocazie in satul bunicilor mei unde, de mica, m-am bucurat alaturi de cei dragi.
Aceasta postare mi-a fost inspirata de Loredana care a pomenit si ea despre acest obicei frumos.
Hristos a Inviat !


joi, 2 iulie 2009

Privegherea din ajunul sarbatorii Sfantului Voievod Stefan cel Mare


Cu nespusa bucurie il sarbatorim azi, 2 iulie, pe Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant.
Am avut aseara fericirea sa particip la privegherea de la Putna, limanul sufletului meu. Dati-mi voie sa impartasesc cu dumneavoastra cateva fotografii. Dati click pe ele ca sa le vedeti mai bine.

Stema Moldovei de la intrarea in Manastirea Putna


Privegherea la care au participat, printre altii, IPS Teodosie, IPS Pimen si PS Macarie, parintele Vasile Gavrila si multi alti parinti.


Credinciosii la privegherea pentru mult iubitul nostru Stefan


Staretia Putnei

Mormantul unde odihneste Sfantul Voievod Stefan


duminică, 1 martie 2009

Martisor


1 Martie calator va aduce un Martisor.

Sa aveti o primavara frumoasa!

marți, 25 noiembrie 2008


Subscriu si eu cu convingere la apelul catre mamele si tatii romani sa nu isi vaccineze copilele cu vaccinul Gardasil/ Silgrad. Desi este prezentat ca fiind un vaccin importiva cancerului de col uterin, eficienta lui nu este dovedita clar si, mai mult decat orice, este insotit de frecvente (83 %) si numeroase efecte secundare, cel mai grav fiind chiar moartea. In SUA, acesta este interzis! Se pare ca, in Romania, in spatele acestui vaccin recent introdus la fetitele de sub varsta de 14 ani, se ascund unele interese financiare. Niciun vaccin nu este obligatoriu; astfel, puteti refuza vaccinarea, dand o simpla declaratie.
Iata cateva linkuri de unde puteti afla informatii specializate:




luni, 3 noiembrie 2008


Minuni ale sfintilor martiri din Aiud: http://ramurainflorita.blogspot.com/

joi, 30 octombrie 2008


Campania DIN TEMNITE SPRE SINAXARE

Deviza campaniei: „Să ne cunoaştem trecutul!”


“Acest secol a dat noian de sfinţi şi de martiri, numai că nu-i cunoaştem. Hristos este prezent în lumea de azi prin sfinţi, martiri, mărturisitori şi eroi. Dar lumea de azi nu e solidară cu sfinţii ei, căci nu le poate urma exemplul. Dacă sfinţii de acum ar fi fost la începuturile creştinismului, toată suflarea creştină ar fi trăit cu ei, prin ei, către ei. Noi nu suntem creştini şi de aceea nu ne cunoaştem sfinţii.”
Noul mucenic Valeriu Gafencu


Campania Din temniţe spre Sinaxare a fost iniţiată, cu binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu, de un grup de intelectuali creştini. Ea îşi propune să prezinte vieţile şi învăţăturile sfinţilor închisorilor din timpul prigoanei comuniste. Campania se va desfăşura începând cu data de 1 decembrie 2008 până pe 24 decembrie 2009, dată reprezentativă pentru trecerea a douăzeci de ani de la căderea regimului comunist condus de dictatorul Nicolae Ceauşescu.În zilele noastre, atitudinea creştinilor faţă de sfinţii închisorilor este foarte diferită, de la o indiferenţă totală până la cinstirea lor ca mărturisitori ai lui Hristos. Prea Sfinţitul Iustinian Chira mărturisea: „Am fost întrebat şi eu, de oameni care lucrează în presă: «Câţi dintre cei ce au făcut puşcărie merită să fie trecuţi în antologia aceasta a sfinţilor?». Ce credeţi că am răspuns? «Toţi.» Şi spun şi acum, în auzul universului şi al lui Dumnezeu. Toţi.”Învăţătura Bisericii Ortodoxe este că un mucenic este sfânt din clipa morţii. Singura condiţie pentru canonizare este ca acesta să fi mărturisit dreapta credinţă a Bisericii. Sinodul nu face altceva decât să constate că mucenicul a dat mărturia cea bună. Pentru canonizarea sfinţilor mucenici nu e nevoie de minuni – deşi s-au săvârşit deja unele minuni prin rugăciunile acestor mărturisitori.Credem că Sfântul Sinod ar putea alege o zi de prăznuire a întregului sobor de noi mărturisitori, în care să fie cinstiţi şi cei despre ale căror pătimiri muceniceşti nu s-au păstrat mărturii scrise sau orale. Pătimirea lor o ştie doar Dumnezeu, Cel care i-a primit în Împărăţia Sa.Campania îl are ca patron pe Noul Mucenic Valeriu Gafencu, cunoscut ca „sfântul închisorilor”. El, părintele Ilarion Felea şi Ieroschimonahul Daniil de la Rarău (Sandu Tudor) vor fi propuşi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române spre canonizare. Iniţiativa canonizării Noului Mucenic Valeriu Gafencu (care s-a arătat plin de harisme dumnezeieşti încă din timpul vieţii) aparţine unui grup de foşti deţinuţi politici, mireni şi preoţi. Iniţiativa canonizării părintelui Ilarion, marele teolog şi mărturisitor mort în închisoarea de la Aiud, a avut-o un grup de credincioşi de la parohia Şega 1 din Arad, de la biserica ctitorită de părintele Ilarion. Iniţiativa canonizării Cuviosului ieroschimonah Daniil i-a aparţinut Mitropolitului Antonie Plămădeală, care a declarat următoarele: „Unii din oamenii aceştia s-au întors din închisori, Sandu Tudor nu s-a mai întors niciodată… A murit la Aiud. El poate fi canonizat! Eu aş face o propunere, un Sinod de canonizare, pentru că el a murit în închisoare la Aiud, unde a fost închis pentru Rugul Aprins, pentru credinţa lui”.În paralel cu aceste trei propuneri de canonizare – pentru care se va face un Memoriu către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se vor cerceta şi vieţile celorlalţi mucenici - preoţi, călugări sau mireni (cum sunt stareţul Gherasim Iscu, Mircea Vulcănescu, maica Mihaela Iordache, Costache Oprişan şi mulţi alţii). În acelaşi timp se vor cerceta şi vieţile celor care, ieşind din închisorile comuniste, au dus o viaţă de sfinţenie - cum sunt părintele Ilie Lăcătuşu, părintele Benedict Ghiuş sau alţii (un amănunt din Vieţile Sfinţilor merită menţionat aici: Sfânta Mare Muceniţă Tecla a murit la bătrâneţe, la zeci de ani după ce fusese chinuită pentru credinţa în Hristos…)Campania nu se ocupă de studierea vieţii tuturor ortodocşilor care au trecut prin închisorile comuniste, ci se ocupă doar de cercetarea vieţilor celor care au dat acolo mărturia jertfelnică a credinţei în Hristos şi în adevărul Bisericii Sale.Campania va consta în organizarea de conferinţe, dezbateri, tipăriri de cărţi, broşuri şi pliante de popularizare, în proiecţii de filme documentare, în organizarea de întâlniri cu cei care au supravieţuit închisorilor comuniste dar şi de pelerinaje la locurile în care au fost îngropaţi sfinţii mărturisitori.Prima acţiune este editarea volumului Din temniţe spre sinaxare, la Editura Areopag, şi sprijinirea editării numărului 3 al revistei "Atitudini" - cu materiale despre canonizarea sfinţilor închisorilor. Ultima acţiune va avea loc în postul Crăciunului anului 2009 – când se va organiza un pelerinaj la Aiud, la mormintele şi moaştele mărturisitorilor.Pe site-ul oficial al campaniei, http://www.sfintii-inchisorilor.ro/, se va face o bibliotecă digitală care va pune gratuit la dispoziţie cărţi esenţiale din literatura închisorilor. Blogg-er-ii şi web-master-ii pot susţine această campanie prin promovarea logo-ului campaniei.Campania are un caracter apolitic.Este foarte important ca această campanie să coaguleze cât mai bine persoanele, grupările şi asociaţiile care conştientizează nevoia recunoaşterii valorii jertfei noilor mărturisitori.Pe data de 1 decembrie 2008 va fi făcută publică lista principalilor susţinători ai acestei campanii (asociaţii, personalităţi, publicaţii, edituri, clerici, mănăstiri, schituri).Iniţiatori: Danion Vasile (Director Editura Areopag), Gigel Chiazna (Web-master sfintii-inchisorilor.ro), Laurenţiu Dumitru, Răzvan Codrescu (reprezentant Editura Christiana şi revista Puncte cardinale), Romeo Petraşciuc (director Editura Agnos), Florin Bulică (Web-master ortodoxradio.ro ), Claudiu Târziu (director al revistei ROST), Răzvan Bucuroiu (director al revistei Lumea Credinţei), Mircea Platon.Aceasta este forma finală a campaniei. Poate fi preluată de alte site-uri. Lista de susţinători (personalităţi, site-uri, publicaţii, edituri) s-a deschis începând de azi, 27 octombrie 2008.
Mulţumiri tuturor celor care au contribuit la îmbunătăţirea programului campaniei.

vineri, 17 octombrie 2008



Parintele Iustin Pirvu, staretul Manastirii Petru Voda (judetul Neamt), un alt marturisitor care a patimit in inchisorile cumuniste.

Repere biografice
- Nascut pe 10 februarie 1918, la Petru Voda - Neamt.
- 1936, intra frate la Minastirea Durau.
- 1939, se inscrie la Seminarul teologic de la Manastirea Cernica.
- 1942 - 1944, merge ca preot misionar pe frontul de est pina la Odesa.
- 1948, este arestat pe motive politice si condamnat la 12 ani inchisoare; trece prin inchisorile Suceva, Vacaresti, Jilava, Aiud; in ultima clipa, inainte de a fi trimis la "reeducare" la Pitesti, este trimis sa sa munceasca, detinut fiind, in mina la Baia Sprie.
- 1960, este condamnat la inca patru ani de temnita pentru ca nu s-a lepadat de credinta.
- 1964, este eliberat si devine muncitor forestier.
- 1966 - 1975, preot-monah la Minastirea Secu.
- 1975 - 1990, vietuieste la Minastirea Bistrita.
- 1990 - 1991, este preot slujitor si duhovnic la Minastirea Secu.
- 1991, intemeiaza Manastirea de la Petru Voda - Neamt, al carei staret si principal duhovnic este.
- 2000, ridica un schit de maici linga manastirea Petru Voda, o casa de educatie pentru copii si un azil pentru batrini. - 2003, infiinteaza o publicatie de invatatura si atitudine ortodoxa, cu aparitie lunara, numita "Glasul Monahilor".

Dialog cu părintele Iustin Pârvu, staretul mănăstirii „Petru Vodă”, jud. Neamt


Călugării Mănăstirii "Petru Vodă" nu înteleg când reuseste staretul lor iubit, marele duhovnic Iustin Pârvu, să se odihnească. În fiecare miez de noapte, părintele slujeste în biserică. În fiecare zori de zi, la usa chiliei sale se strânge un puhoi de pelerini, oameni care nu vor să-si spovedească păcatele decât îngenunchind în fata marelui păstor de suflete din Muntii Neamtului. Are 82 de ani. După moartea părintelui Cleopa, a rămas stâlpul duhovnicesc al întregii Moldove, omul - sau poate sfântul - spre care se îndreaptă toate sperantele oamenilor din acest colt de tară.
Însă credinciosii care vin la părintele Iustin nu asteaptă numaidecât răspunsuri la problemele lor imediate: boli, dragoste, sărăcie, foamete si disperare. Vor să stie ce se va întâmpla cu noi, la cumpăna dintre ani si milenii. Asteaptă de la el cuvântul unui mare profet, al unui martir care a suferit vreme de 20 de ani în cele mai crunte puscării comuniste, al unui văzător cu duhul spre veacurile ce vor să vină. În fata usii duhovnicului, pelerinii veniti până în inima muntilor asteaptă cuminti, asezati pe bănci de lemn însirate pe lângă pereti. Un fel de sală de asteptare la usa unui mare doctor de suflete. Un frate tânăr intra în încăperea îngustă si ne roagă să asteptam: "Dacă ati venit cu credintă, cu sufletul deschis, sigur vă va primi".

- Părinte Iustin Pârvu, zi de zi, în umila dvs. chilie intră o tară întreagă. Ascultati toate necazurile, bucuriile, spaimele si sperantele celor veniti să vi se spovedească. S-au schimbat oamenii, dacă vorbim numai de ultimii zece ani? si dacă da, în bine sau în rău?

- Daca e "soi bun", sământă bună, omul nu se schimba asa usor. Am avut norocul să revăd oameni pe care i-am cunoscut acum 20-30 de ani si care s-au păstrat în acelasi stadiu moral si spiritual, având însă foarte mult de luptat cu generatiile copiilor lor, ca rezultat al influentelor acestora sălbatice care vin din Apus. La ora actuală, cu toate încercările acestea care vin peste noi, cu alegerile astea care te fac să-ti pierzi orice sperantă, eu cred totusi că poporul nostru îsi păstrează esenta si însusirile sale spirituale, deosebindu-se mult, calitativ, de alte neamuri. Ca suntem discreditati? Că se spune despre noi c-am fi coada Europei? Tot ce ni se pare noua rău acum este un mare bine pentru viata noastră crestină.
Ne plângem ca în Occident e bine si că la noi e rău. Dacă noi am avea binele acesta al apusenilor si dacă l-am folosi cum l-au folosit ei, n-am fi astăzi la un asemenea nivel de spiritualitate. La noi, în Răsărit, de bine de rău, se mai face un schit, o biserică. Acolo, bisericile rămân goale-golute. Apare biserica ambulantă, pe roti, dusă în piata publică, unde se mai strâng vreo zece crestini, să le facă o Sfântă Liturghie.
De pilda, chiar astăzi am primit un telefon de la un profesor român plecat în Australia. Are trei copilasi. Cică într-o zi stăteau la masă si, deodată, fetita cea mai mică, Anastasia, în vârstă de patru ani si jumătate, se ridică în picioare si-i spune: "Tăticule, noi trebuie să mergem acasă!". Toti au întrebat-o mirati: "Dar de ce sa mergem acasă, Anastasia?", si fetita răspunde: "Pai, eu trebuie să mă fac măicută, la mănăstire, în România". Ei nu vorbiseră niciodată cu ea despre viata de mănăstire, despre credintă, despre ceea ce făcuseră ei înainte. Iată că sângele nu se face apa. Aici este nasterea noastră, leagănul nostru, în rădăcinile astea, pe care, oricât ar căuta cineva să le înăbuse, nu se poate.

- Si totusi, de ce suntem atât de năpăstuiti? De ce trăim asa de bezmetic, ca o turmă de oi mânată de un cioban nebun? Ce mai avem de plătit? N-au fost destui anii de dominatie comunistă? Chiar nu există nici o rază de sperantă pentru poporul nostru?

- Stiti cu ce seamănă astăzi poporul român? Seamănă cu poporul evreu, după cei 40 de ani de rătăcire, iesind din tara Egiptului si îndreptându-se către Pământul Făgăduintei. Prin ce a trecut poporul nostru... A trecut prin toate persecutiile posibile, începând din 1917, cu Revolutia din Rusia, cu tot calvarul Sodomei comuniste! Răsăritul, cei 36 de milioane de ucenici ai crestinismului din Balcani si întreaga Rusie sunt poporul evreu în cei 40 de ani de rătăcire în pustie. Dar trăim astăzi zile de zbucium. Semnele sunt peste tot: sărăcia, foametea, plecarea tinerilor, pribegia lor în lume după o bucată de pâine, intelectualii nostri, care se dedau la cele mai umilitoare ascultări si munci pentru un ban pe care să-l aducă acasă, ca să-si poată hrăni copiii, românii acestia care plâng după mamele lor de-acasă, care nu mai au o sărbătoare, nu mai au o duminică, sunt robii tuturor înjosirilor si necredintelor, ai tuturor păgânismelor turcesti si arabe. Am ajuns cersetori ai Europei si ai lumii întregi. Bratul cel mai ieftin de muncă este al bietului român. În ce umilintă a ajuns neamul nostru crestinesc... Oare toată frământarea si durerea aceasta nu ne fac să-l comparăm cu poporul iudeu care merge în Pământul Făgăduintei? Eu cred ca da. Dar în Pământul Făgăduintei n-au intrat decad cei întâi-născuti, care îsi lăsaseră toate amintirile în urmă, în casa robiei. La fel si astăzi, doar cei care îsi vor lăsa toate amintirile din perioada comunistă în urma vor trece în "tara Făgăduintei" si se vor salva.
"Cred ca atât cât a durat stricăciunea, tot atât va dura si refacerea noastră spirituală".

- Sfintia voastră, cum puteti explica unui om de rând, care nu mai are puterea de a suporta sărăcia si umilinta, că numai prin suferintă ne vom putea mântui, că numai indurând vom putea iesi la lumina?

- Stiti ce sunt toate aceste rele? Ele nu sunt altceva decât un medicament foarte bun pentru sănătatea noastră sufletească. Cu cat un popor este mai încercat, cu cat un popor este mai împilat, mai strâns si tinut în stările acestea de ispitire, cu atât poporul acesta va fi mai întelept si mai destoinic în a învinge iadul. Cum se poate explica asta? N-ati simtit oare niciodată că sunteti condusi din umbră? Ca niste forte secrete - puteti să le spuneti Securitate, puteti să le spuneti mafie, cum vreti - vin peste noi si ne dirijează orice pas? Plecând talentele noastre si geniile noastre, căsătorindu-se prin Canada si America, peste 30-40 de ani tara noastră va fi ocupata de străini si noi nu ne vom mai recunoaste originea. Pentru că asta este scopul initial al celor ce conduc lumea din umbră: desfiintarea natiunilor sub orice formă, denationalizarea în masă, căsătoriile cu orice rasă si religie, amestecarea sângelui. Prin noua ordine mondială, prin ideea globalizării, transformam Europa într-un comunism al statelor.
Lumea trebuie să înteleagă că politicienii nostru sunt doar niste marionete ale acestor forte.

- Când credeti că va sosi pentru noi clipa de izbăvire?

- N-as putea da ani. Dar eu cred că atât cât a durat stricăciunea, tot atât va dura si refacerea noastră spirituală. Stă în puterile noastre să o desăvârsim. Cu cât stricăciunea va mai dura, cu atât va întârzia si reînvierea. Desi astăzi este atât de neglijată, de la educatie va pleca totul. De la educatia religioasă în scoală se va forma o gândire închegată pe principiile acestea sănătoase, de viată morală. Nu va trece mult timp si va apărea un sir de oameni puternici, potriviti să apuce frâiele tării.
"Veacul al XXI-lea va fi doar o urmare a veacului al XX-lea"

- Credeti că generatiile de astăzi, formate într-un bombardament informational fără precedent, mă refer la televizor si la Internet, vor mai putea fi recuperate pentru o viată crestină, profund morală si sufletească?

- Uitati-vă, am întrebat odată un băietel de 8 ani ce face când se scoală dimineata. "Păi... ce să fac? Mă duc la calculator si mă joc”. E un caz. Ei bine, acest copil, peste 15-20 de ani, nu va mai avea nici o urmă de meditatie, nu va mai sti să citească o carte, va fi gol, risipit. Se configurează încă de pe acum o deformare a lumii, o moarte spirituală a omului. Moartea lui Dumnezeu! Sinuciderea noastră voită! Omul acesta nu mai are nici un sentiment. Nu mai stie să privească o floare, să se bucure de natură, de creatia lui Dumnezeu. Rădăcinile lui sunt tăiate. Poate fi purtat oriunde de vânt.
Dacă s-ar mai reduce, dragii mei, din toată falsa educatie a calculatorului, din civilizatia sălbatică a televiziunii si Internetului, ar fi bine, căci toate acestea nasc în om o mândrie luciferică, îngâmfarea că peste el nu mai există nimic. Ei bine, astăzi această mândrie se naste o dată cu bietul elev, cu bietul tăran. Acum îti stie si copilul din leagăn ce firmă de motor se aude pe stradă, ce masina trece pe ulita satului.
Eu nu sunt împotriva calculatorului, nici a televizorului. Dar felul de a-l folosi, cât trebuie să-l folosesti si când - asta mă îngrijorează... Astfel încât veacul douăzeci nu e numai o disparitie a vietii teologice. Este poate mai mult: o disparitie totala a vietii spirituale, decăderea omului, animalizarea lui.

- Si veacul al XXI-lea?

- Bătrânetea nu-i decât ceea ce a fost tineretea, iar tineretea nu-i altceva decât ce a fost copilăria. Asa că veacul al XXI-lea va fi doar o urmare a veacului al XX-lea. Încât toate întrebările acestea milenariste despre sfârsitul lumii, aceste profetii sunt niste gogoserii, apă de ploaie. Atâta vreme cât omul nu va reveni în asezările firesti, normale, "câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si îmbrăcat", el nu va avea nici o putere. Din păcate, pentru noi, din punct de vedere spiritual, veacul al XXI-lea va fi o prelungire "în rău" a veacului al XX-lea. "Rău" cum v-am spus, în felul în care este o ispitire, dar "rău" si pentru o reînnoire a noastră ca neam. Trebuie să fim optimisti, să avem toata convingerea că Hristos rămâne acelasi astăzi si în viitor. Hristos nu va fi învins niciodată!


(interviu de Bogdan Lupescu)

joi, 16 octombrie 2008


Parintele Arsenie Boca, un alt intemnitat de comunisti si un mare duhovnic al romanilor.



Valeriu Gafencu in tinerete


Iata cateva date despre unul dintre detinutii politici de pe vremea comunistilor, Valeriu Gafencu, cel numit "Sfantul inchisorilor"


Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia. Tatal sau, Vasile Gafencu, a fost deputat in Sfatul Tarii, adunarea reprezentativa care a votat in 1918 Unirea cu Romania. Dupa ocuparea Basarabiei de catre bolsevici, in iunie 1940, a fost deportat in Siberia si a murit la scurt timp dupa aceea.Lui Valeriu ii revine asadar si sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori.Valeriu urmeaza cursurile liceului Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facaultatii de Drept din Iasi.


Arestat de Antonescu

In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi.Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: "Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere diactice".Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activitatea legionara a tanarului Gafencu, care avea o functie de conducere in Fratiile de Cruce.


Inchisoare si distrugere fizica sub comunisti

Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 - 1944) si de la Pitesti (inchisoare in care a avut loc cumplita reeducare comunista cunoscuta sub numele de "fenomenul Pitesti", proces catalogat de Soljenitin ca cea mai mare barbarie a sec. XX).Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul.Chipul sau era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.In ultimul an, hemoptizia (scuipa sange) il transformase intr-o "epava". La prima vedere, caci lumina sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe ceilalti detinuti.Cu aceasta figura de sfant - care nu poate fi explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului - a trecut la cele vesnice.


Si-a cunoscut ziua mortii


Cu numeroase plagi tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii.Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an.A mai cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare.La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimile cuvinte: "Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul".La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale.Si-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tineretea, profesia, familia, libertatea si viata. Cu toate acestea Biserica Ortodoxa Romana intarzie nejustificat canonizarea lui Valeriu Gafencu. Oamenii il cinstesc insa ca atare, icoana mucenicului putuand fi gasita in tot mai multe case.


I-a salvat viata pastorului Wurmbrand cu pretul propriei vieti


Unul dintre bolnavii ce-l iubeau mult si-l admirau pe Valeriu, Victor Leonida Stratan, obtinuse printr-o interventie speciala de la familie, un pachet cu streptomicina.Deoarece starea lui era ceva mai buna, a venit cu medicamentele si i le-a pus in brate lui Valeriu, fericit ca ii poate salva viata.Valeriu le-a primit si a doua zi l-a instiintat pe Stratan ca a hotarat sa le cedeze pastorului Wurmbrand, spunand ca acesta se afla, de asemenea, intr-o stare grava si salvarea lui ar insemna mult pentru dezvoltarea crestinatatii, deoarece este o personalitate recunoscuta, cu relatii internationale si mare putere de influenta.Stratan s-a suparat si a declarat ca nu este de acord. Atunci, cu blandete, Valeriu i-a spus ca din moment ce i-a daruit medicamentele, acum ele ii apartin si are libertatea sa le foloseasca potrivit indemnului constiintei lui.Intr-adevar, medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a carui viata a fost astfel salvata. Nu dupa mult timp, pastorul avea sa faca un gest similar, cedand injectiile primite de el chiar unui legionar. De aici si confuzia intretinuta in media ca pastorul i-ar fi salvat viata lui Gafencu si nu invers.Impresionat de trairea crestina a lui Gafencu, pastorul Wurmbrand a declarat ca vrea sa intre in Rai pe aceeasi poarta pe care intra si Valeriu si si-a luat angajamentul ca daca va mai fi vreodata liber sa vorbeasca lumii intregi despre trairea de exceptie a lui Valeriu si a camarazilor sai. Numai ca Wurmbrand a uitat repede cele promise.



Interviu cu dr. Aristide Lefa, studentul medicinist care l-a ingrijit pe Gafencu pana in ultima clipa



*Rep: Spuneti-ne va rugam o intamplare mai deosibita cu pacientul valeriu Gafencu!dr. Aristide


Lefa: Sunt foarte multe de zis, insa am sa ma opresc asupra uneia singure. Valeriu urma sa suporte o interventie chirurgicala la spitatul din localitate, fiindca noi nu aveam cele necesare pentru a-l opera in penitenciar. Operatia a fost foarte mult intarziata de autoritatile comuniste.Cand l-au pus pe masa de operatie nu i-au facut cum trebuie anestezicul sau acesta era expirat pentru ca trupul lui Gafencu nu amortise. Si l-au operat mai bine de jumatate de ora pe viu iar el nu a spus un cuvant. Si-au dat seama la final ce facusera, au ramas impresionati, dar viata unui detinut nu valora nimic pe atunci.


Au fost minuni la moartea sa

Rep: Cum a murit Valeriu Gafencu?

dr. Aristide Lefa: A fost un miracol ca a supravietuit atat. Pe final abia mai putea respira, inima ii batea cu putere... I-am dat apa cu zahar caci n-aveam niciun tratament la dispozitie. Dupa ce a luat doua guri s-a ridicat si m-a mustrat usor: "Lui i-au dat pe cruce fiere iar voi imi dati mie miere?"....Imediat ce i-a fost scos trupul afara si pus pe pamant, desi fusese o zi calduroasa, cu soare, pana atunci, in cateva minute s-a pornit o ninsoarea teribila care a acoperit tot noroiul din jurul corpului lui Valeriu.



Cateva marturii despre sfintenia lui Valeriu Gafencu

Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa:


" Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu"IPS Bartolomeu Anania: "Stalp al rezistentei spirituale romanesti"Intre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste, consideram a fi fost atunci studentul VALERIU GAFENCU.Marin Naidim, Constanta: "Era fire de poet"Citise mult in viata lui, dar acum (cat s-a mai putut citi in Aiud, pana in 1948), nu mai citea decat o singura carte, Biblia, si ce era in legatura cu ea: Filocalia, Patericul, Urmarea lui Hristos. Si se ruga.In colonie, mergea intre ruinele unei vechi biserici parasite, ce se afla pe un deal, intr-o lucerna a coloniei, n-avea acoperis, era expusa ploilor si intemperiilor si el se ruga acolo.Cand venea cineva pe la el de-acasa, aborda cu ei totdeauna probleme de credinta, cautand sa convinga pe fiecare de importanta mantuirii.Spunea catre mine ca chiar daca nu reusim noi sa schimbam lumea, dar macar sa trezim interesul, sa o facem sa nu se mai simta bine cand savarseste raul, sa cream probleme, sa-si puna intrebari, sa-si schimbe pasii.Facea mult caz de "constiinta pacatului", pentru ca erau multi care considerau pacate numai curvia, hotia si crima si multi nu se recunosteau pacatosi, fie ca nu le aveau pe acestea, fie ca le minimalizau, neacordandu-le importanta cuvenita.Dar pierdeau din vedere ca mai sunt si altele si poate mai mari decat acestea, cum ar fi mandria. "Celor mandri Dumnezeu le sta impotriva si celor smeriti le da har." Pe omul care se grozaveste, Domnul il lasa singur si fara El o sa-si dea seama ca nu poate face nimic si o sa strige la El.



Virgil Maxim, Ploiesti:

"Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii"Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele:Fizic, parea un Arhanghel, purtand cand spada de foc a cuvantului dumnezeiesc, cand crinul curatiei plin de parfum tainic.Aurelian Guta, Craiova: " Nu l-am auzit niciodata plangandu-se"Starea lui Valeriu se agrava. Din cauza lungului sir de luni petrecute in pat, fara miscare, si din cauza slabiciunii si insuficientei circulatiei sangelui, i-au aparut pe corp escare mari ce nu puteau fi vindecate cu nici un chip, cuprinzandu-i o mare suprafata a spatelui, coapselor si gambelor.Alti bolnavi, in situatie asemanatoare, se vaitau, blestemau si se revoltau, caci usturimile si durerile ranilor erau ingrozitoare.Pe Valeriu nu l-am auzit niciodata plangandu-se, desi pe chipul sau se putea citi suferinta accentuata, iar in ochi ii apareau lacrimi de durere, cand era pansat, cu migala si dragoste frateasca de detinutii doctoranzi in medicina Ion Ghitulescu, Nae Floricel si Aristide Lefa, timp de ore in sir.Din fasii de camasi rupte, confectionam bandaje pentru acoperirea escarelor, dar din lipsa substantelor medicamentoase necesare, fasiile se lipeau de rani si produceau dureri cumplite cand erau desfacute. Din gura lui Valeriu nu se auzea nici un vaiet, dar dupa un timp, broboane de sudoare ii acopereau fruntea boltita.Medicii observau; era semnul ca rabdarea atinsese limita. Atunci se opreau si-l lasau putin sa-si revina.


IMNUL INVIERII

**Versuri-Valeriu GafencuMuzica-Mihai Lungeanu

Va cheama Domnul slavei la lumina, Sa creasca-n inimile noastre-nfrante,Va cheama mucenicii-n vesnicii, Un om nascut din nou, armonios,Fortificati Biserica crestina, Pe chipurile voastre sa se-mplante,Cu pietre vii zidite-n temelii. Pecetea Domnului Iisus Hristos.Veniti, crestini, luati lumina, Un clopot tainic miezul noptii bateCu sufletul senin, purificat! Si Iisus coboara pe pamant,Veniti, flamanzi, gustati din cina, Din piepturile voastre-nsangerateE nunta fiului de Imparat. Rasuna Imnul Invierii Sfant.

*Prezentam doar scurte pasaje din interviu, foarte multe din cele spuse de interlocutor regasindu-se in corpul stirii.

**Se canta de Sfintele Pasti, in noaptea invierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1047491-valeriu-gafencu-dumnezeu-revarsase-asupra-lui-harul-frumusetii-sub-toate-aspectele.htm