.jpg)
Azi e sambata, zi de curatenie si de gatit. Ca o gospodina nedesavarsita ce ma aflu, mi-am luat un ajutor de nadejde: pe Sfantul Eufrosin Bucatarul, praznuit de Biserica la 11 septembrie.
Mult spor la toate!
"Viata Sfantului Cuvios Eufrosin
Cuviosul parintele nostru Eufrosin era nascut din parinti neinvatati, dar i-a intrecut pe cei de bun neam cu lucrarile cele bune. Pentru ca multi cu fala neamului cel bun al lor cad in adancul iadului; fiind fara de lucrari bune, iar cei neinvatati, cu smerenia lor cea imbunatatita, in mijlocul dumnezeiescului rai se inalta. Asa si acest cuvios Eufrosin era vazut in rai. Sa ascultam prin ce fel de viata s-a salasluit in rai.
La inceput, slujea fratilor intr-o manastire, la bucatarie; dar slujea nu ca oamenilor, ci ca lui Dumnezeu, cu mare smerenie si supunere, ostenindu-se in ascultare ziua si noaptea. Rugaciunile si posturile niciodata nu le-a lasat. Rabdarea lui era negraita, pentru ca multe nevoi, defaimari, batjocoriri si dese ocari lua. Focul, acest material aprinzandu-l, se invapaia cu focul cel duhovnicesc al dragostei dumnezeiesti si ardea cu inima catre Domnul. Fierband bucatele fratilor, isi gatea lui masa in imparatia lui Dumnezeu, prin viata sa cea imbunatatita, ca sa se sature impreuna cu aceia pentru care s-a zis: "Fericit este cel ce va pranzi intru imparatia lui Dumnezeu" (Luca 14,15).
Deci, slujea Domnului in taina, ca sa i se faca lui aratare. Si a aratat Domnul rasplatire robului sau in chipul acesta: oarecare preot, vietuind in aceeasi manastire cu dansul, se ruga Domnului mereu, ca sa-i arate lui intr-un chip vazut bunatatile viitoare, cele gatite celor cel ce-l iubesc pe el. Deci, intr-o noapte, a avut o vedenie ca aceasta: i se parea ca sta in rai cu frica si cu bucurie, privind la frumusetile cele negraite ale raiului celui vazut acolo. A vazut intr-insul pe Eufrosin, bucatarul manastirii sale, umbland, si, apropiindu-se de el preotul, l-a intrebat: "Frate, Eufrosine, ce este aceasta? Nu cumva acesta este raiul?" Raspuns-a Eufrosin: "Asa este, parinte, raiul lui Dumnezeu este". Iarasi l-a intrebat preotul: "Dar tu cum te-ai aflat aici?" Raspunse acest bucatar, Eufrosin: "Pentru bunatatea cea mare a lui Dumnezeu sunt salasluit ca sa locuiesc aici, pentru ca locasul alesilor lui Dumnezeu este acesta". Si a zis preotul: "Nu cumva ai vreo stapanire peste frumusetile acestea?" Si a zis Eufrosin: "Pe cat pot, pe atata dau dintr-acestea pe care le vezi". Zis-a lui preotul: "Oare poti sa-mi dai mie ceva dintr-acestea?" Si i-a grait Eufrosin: "Cele ce poftesti, ia-le cu darul Dumnezeului meu". Atunci preotul a aratat cu mana spre mere si luand Eufrosin trei mere, le-a pus in basmaua preotului, zicandu-i: "Primeste cele ce ai cerut si te indulceste". Si indata incepu a toca in toaca bisericii de utrenie, iar preotul, desteptandu-se si in sine venindu-si, socotea ca un vis vedenia aceea. Apoi, intinzandu-si mana la basma, a gasit merele pe care le-a luat de la Eufrosin in vedenie. Si mirosind buna mirosire dintr-insele, a ramas minunandu-se pe pat. Si lasand merele pe pat, a mers in biserica si a aflat pe Eufrosin in sobor, stand la cantarea cea de dimineata. Apropiindu-se de el, l-a jurat ca sa-i arate lui unde a fost in noaptea aceasta, iar el a zis: "Iarta-ma parinte, ca acolo am fost in noaptea aceasta, unde m-ai vazut pe mine". Si i-a zis preotul: "Pentru aceasta cu juramant inainte te-am apucat, spre aratarea dumnezeiestilor mariri, ca sa nu indraznesti a spune adevarul". Atunci, cel smerit la minte, Eufrosin, a zis: "Tu, parinte ai cerut de la Domnul ca sa-ti arate tie in chip vazut rasplatirile alesilor lui. Deci, a vrut Domnul ca sa instiinteze pe cuviosia ta prin mine, neinvatatul si nevrednicul, si m-ai aflat in raiul acela al lui, Dumnezeului meu". Apoi l-a intrebat preotul: "Si ce mi-ai dat mie parinte, in rai, cand am cerut de la tine?" Raspuns-a Eufrosin: "Ti-am dat tie acele trei mere bine mirositoare, pe care le-ai pus in chilia ta pe pat. Insa iarta-ma, parinte, ca eu vierme sunt, iar nu om".
Deci, sfarsindu-se utrenia, a adunat preotul pe frati si le-a aratat lor acele trei mere din rai si le-a spus cu de-amaruntul vedenia aceea. Si se umplura toti din merele acelea de negraita buna mireasma si de dulceata duhovniceasca, si s-au mirat, umilindu-se, de cele spuse de preot. Apoi alergara in bucatarie la Eufrosin, ca sa se inchine robului lui Dumnezeu, si nu l-au aflat pe el, pentru ca el, iesind din biserica, s-a tainuit fugind de slava omeneasca si cu totul nestiut s-a facut. Iar unde s-a dus nu este de nevoie a cauta mult, pentru ca fiindu-i lui raiul deschis, apoi avea unde sa se intoarca. Iar merele acelea le-au impartit fratii intre dansii, si le-au dat spre binecuvintare la multi, dar mai ales spre vindecare. Cati bolnavi au gustat din ele s-au tamaduit de bolile lor si s-au folosit mult toti de o cuviosie ca aceasta a Sfantului Eufrosin. Si scriind aceasta minunata vedenie nu numai pe hartii, ci si pe inimile lor, se intindeau spre nevointele cele mari si placute lui Dumnezeu.
Cu rugaciunile cuviosului Eufrosin, sa ne invredniceasca si pe noi Domnul salasluirii raiului. Amin."
La inceput, slujea fratilor intr-o manastire, la bucatarie; dar slujea nu ca oamenilor, ci ca lui Dumnezeu, cu mare smerenie si supunere, ostenindu-se in ascultare ziua si noaptea. Rugaciunile si posturile niciodata nu le-a lasat. Rabdarea lui era negraita, pentru ca multe nevoi, defaimari, batjocoriri si dese ocari lua. Focul, acest material aprinzandu-l, se invapaia cu focul cel duhovnicesc al dragostei dumnezeiesti si ardea cu inima catre Domnul. Fierband bucatele fratilor, isi gatea lui masa in imparatia lui Dumnezeu, prin viata sa cea imbunatatita, ca sa se sature impreuna cu aceia pentru care s-a zis: "Fericit este cel ce va pranzi intru imparatia lui Dumnezeu" (Luca 14,15).
Deci, slujea Domnului in taina, ca sa i se faca lui aratare. Si a aratat Domnul rasplatire robului sau in chipul acesta: oarecare preot, vietuind in aceeasi manastire cu dansul, se ruga Domnului mereu, ca sa-i arate lui intr-un chip vazut bunatatile viitoare, cele gatite celor cel ce-l iubesc pe el. Deci, intr-o noapte, a avut o vedenie ca aceasta: i se parea ca sta in rai cu frica si cu bucurie, privind la frumusetile cele negraite ale raiului celui vazut acolo. A vazut intr-insul pe Eufrosin, bucatarul manastirii sale, umbland, si, apropiindu-se de el preotul, l-a intrebat: "Frate, Eufrosine, ce este aceasta? Nu cumva acesta este raiul?" Raspuns-a Eufrosin: "Asa este, parinte, raiul lui Dumnezeu este". Iarasi l-a intrebat preotul: "Dar tu cum te-ai aflat aici?" Raspunse acest bucatar, Eufrosin: "Pentru bunatatea cea mare a lui Dumnezeu sunt salasluit ca sa locuiesc aici, pentru ca locasul alesilor lui Dumnezeu este acesta". Si a zis preotul: "Nu cumva ai vreo stapanire peste frumusetile acestea?" Si a zis Eufrosin: "Pe cat pot, pe atata dau dintr-acestea pe care le vezi". Zis-a lui preotul: "Oare poti sa-mi dai mie ceva dintr-acestea?" Si i-a grait Eufrosin: "Cele ce poftesti, ia-le cu darul Dumnezeului meu". Atunci preotul a aratat cu mana spre mere si luand Eufrosin trei mere, le-a pus in basmaua preotului, zicandu-i: "Primeste cele ce ai cerut si te indulceste". Si indata incepu a toca in toaca bisericii de utrenie, iar preotul, desteptandu-se si in sine venindu-si, socotea ca un vis vedenia aceea. Apoi, intinzandu-si mana la basma, a gasit merele pe care le-a luat de la Eufrosin in vedenie. Si mirosind buna mirosire dintr-insele, a ramas minunandu-se pe pat. Si lasand merele pe pat, a mers in biserica si a aflat pe Eufrosin in sobor, stand la cantarea cea de dimineata. Apropiindu-se de el, l-a jurat ca sa-i arate lui unde a fost in noaptea aceasta, iar el a zis: "Iarta-ma parinte, ca acolo am fost in noaptea aceasta, unde m-ai vazut pe mine". Si i-a zis preotul: "Pentru aceasta cu juramant inainte te-am apucat, spre aratarea dumnezeiestilor mariri, ca sa nu indraznesti a spune adevarul". Atunci, cel smerit la minte, Eufrosin, a zis: "Tu, parinte ai cerut de la Domnul ca sa-ti arate tie in chip vazut rasplatirile alesilor lui. Deci, a vrut Domnul ca sa instiinteze pe cuviosia ta prin mine, neinvatatul si nevrednicul, si m-ai aflat in raiul acela al lui, Dumnezeului meu". Apoi l-a intrebat preotul: "Si ce mi-ai dat mie parinte, in rai, cand am cerut de la tine?" Raspuns-a Eufrosin: "Ti-am dat tie acele trei mere bine mirositoare, pe care le-ai pus in chilia ta pe pat. Insa iarta-ma, parinte, ca eu vierme sunt, iar nu om".
Deci, sfarsindu-se utrenia, a adunat preotul pe frati si le-a aratat lor acele trei mere din rai si le-a spus cu de-amaruntul vedenia aceea. Si se umplura toti din merele acelea de negraita buna mireasma si de dulceata duhovniceasca, si s-au mirat, umilindu-se, de cele spuse de preot. Apoi alergara in bucatarie la Eufrosin, ca sa se inchine robului lui Dumnezeu, si nu l-au aflat pe el, pentru ca el, iesind din biserica, s-a tainuit fugind de slava omeneasca si cu totul nestiut s-a facut. Iar unde s-a dus nu este de nevoie a cauta mult, pentru ca fiindu-i lui raiul deschis, apoi avea unde sa se intoarca. Iar merele acelea le-au impartit fratii intre dansii, si le-au dat spre binecuvintare la multi, dar mai ales spre vindecare. Cati bolnavi au gustat din ele s-au tamaduit de bolile lor si s-au folosit mult toti de o cuviosie ca aceasta a Sfantului Eufrosin. Si scriind aceasta minunata vedenie nu numai pe hartii, ci si pe inimile lor, se intindeau spre nevointele cele mari si placute lui Dumnezeu.
Cu rugaciunile cuviosului Eufrosin, sa ne invredniceasca si pe noi Domnul salasluirii raiului. Amin."
Nu-i asa ca suntem binecuvantati sa avem o calauza specializata in bucatarie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu