joi, 15 ianuarie 2009



Este vremea muceniciei!
Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam
Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.
De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice - dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei - 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie - scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei“(Apoc. 13:16-17).
Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele şi permisele auto acest cip biometric ce conţine amprenta digitală şi imaginea facială. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.
De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor - ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea - şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?- „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei - păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.
Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă - „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” - păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit - ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor - de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.
Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.
Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră - în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi - pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.
Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.
Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.
Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice - stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi - în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!
Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.
Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009
Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith
Arhimandritul Justin Pârvu

marți, 13 ianuarie 2009

Pentru serile geroase de iarna, cand totusi nu aveti ragaz sa le cititi copiilor povesti, iata un ajutor pretios: http://www.crestinortodox.ro/Pilde_si_povestiri_ortodoxe_cu_talc-sa87.html

Baietelul meu prefera povestea A doua sansa. Voua care va place?

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Sfantul Eufrosin Bucatarul




Azi e sambata, zi de curatenie si de gatit. Ca o gospodina nedesavarsita ce ma aflu, mi-am luat un ajutor de nadejde: pe Sfantul Eufrosin Bucatarul, praznuit de Biserica la 11 septembrie.

Mult spor la toate!


"Viata Sfantului Cuvios Eufrosin

Cuviosul parintele nostru Eufrosin era nascut din parinti neinvatati, dar i-a intrecut pe cei de bun neam cu lucrarile cele bune. Pentru ca multi cu fala neamului cel bun al lor cad in adancul iadului; fiind fara de lucrari bune, iar cei neinvatati, cu smerenia lor cea imbunatatita, in mijlocul dumnezeiescului rai se inalta. Asa si acest cuvios Eufrosin era vazut in rai. Sa ascultam prin ce fel de viata s-a salasluit in rai.
La inceput, slujea fratilor intr-o manastire, la bucatarie; dar slujea nu ca oamenilor, ci ca lui Dumnezeu, cu mare smerenie si supunere, ostenindu-se in ascultare ziua si noaptea. Rugaciunile si posturile niciodata nu le-a lasat. Rabdarea lui era negraita, pentru ca multe nevoi, defaimari, batjocoriri si dese ocari lua. Focul, acest material aprinzandu-l, se invapaia cu focul cel duhovnicesc al dragostei dumnezeiesti si ardea cu inima catre Domnul. Fierband bucatele fratilor, isi gatea lui masa in imparatia lui Dumnezeu, prin viata sa cea imbunatatita, ca sa se sature impreuna cu aceia pentru care s-a zis: "Fericit este cel ce va pranzi intru imparatia lui Dumnezeu" (Luca 14,15).
Deci, slujea Domnului in taina, ca sa i se faca lui aratare. Si a aratat Domnul rasplatire robului sau in chipul acesta: oarecare preot, vietuind in aceeasi manastire cu dansul, se ruga Domnului mereu, ca sa-i arate lui intr-un chip vazut bunatatile viitoare, cele gatite celor cel ce-l iubesc pe el. Deci, intr-o noapte, a avut o vedenie ca aceasta: i se parea ca sta in rai cu frica si cu bucurie, privind la frumusetile cele negraite ale raiului celui vazut acolo. A vazut intr-insul pe Eufrosin, bucatarul manastirii sale, umbland, si, apropiindu-se de el preotul, l-a intrebat: "Frate, Eufrosine, ce este aceasta? Nu cumva acesta este raiul?" Raspuns-a Eufrosin: "Asa este, parinte, raiul lui Dumnezeu este". Iarasi l-a intrebat preotul: "Dar tu cum te-ai aflat aici?" Raspunse acest bucatar, Eufrosin: "Pentru bunatatea cea mare a lui Dumnezeu sunt salasluit ca sa locuiesc aici, pentru ca locasul alesilor lui Dumnezeu este acesta". Si a zis preotul: "Nu cumva ai vreo stapanire peste frumusetile acestea?" Si a zis Eufrosin: "Pe cat pot, pe atata dau dintr-acestea pe care le vezi". Zis-a lui preotul: "Oare poti sa-mi dai mie ceva dintr-acestea?" Si i-a grait Eufrosin: "Cele ce poftesti, ia-le cu darul Dumnezeului meu". Atunci preotul a aratat cu mana spre mere si luand Eufrosin trei mere, le-a pus in basmaua preotului, zicandu-i: "Primeste cele ce ai cerut si te indulceste". Si indata incepu a toca in toaca bisericii de utrenie, iar preotul, desteptandu-se si in sine venindu-si, socotea ca un vis vedenia aceea. Apoi, intinzandu-si mana la basma, a gasit merele pe care le-a luat de la Eufrosin in vedenie. Si mirosind buna mirosire dintr-insele, a ramas minunandu-se pe pat. Si lasand merele pe pat, a mers in biserica si a aflat pe Eufrosin in sobor, stand la cantarea cea de dimineata. Apropiindu-se de el, l-a jurat ca sa-i arate lui unde a fost in noaptea aceasta, iar el a zis: "Iarta-ma parinte, ca acolo am fost in noaptea aceasta, unde m-ai vazut pe mine". Si i-a zis preotul: "Pentru aceasta cu juramant inainte te-am apucat, spre aratarea dumnezeiestilor mariri, ca sa nu indraznesti a spune adevarul". Atunci, cel smerit la minte, Eufrosin, a zis: "Tu, parinte ai cerut de la Domnul ca sa-ti arate tie in chip vazut rasplatirile alesilor lui. Deci, a vrut Domnul ca sa instiinteze pe cuviosia ta prin mine, neinvatatul si nevrednicul, si m-ai aflat in raiul acela al lui, Dumnezeului meu". Apoi l-a intrebat preotul: "Si ce mi-ai dat mie parinte, in rai, cand am cerut de la tine?" Raspuns-a Eufrosin: "Ti-am dat tie acele trei mere bine mirositoare, pe care le-ai pus in chilia ta pe pat. Insa iarta-ma, parinte, ca eu vierme sunt, iar nu om".
Deci, sfarsindu-se utrenia, a adunat preotul pe frati si le-a aratat lor acele trei mere din rai si le-a spus cu de-amaruntul vedenia aceea. Si se umplura toti din merele acelea de negraita buna mireasma si de dulceata duhovniceasca, si s-au mirat, umilindu-se, de cele spuse de preot. Apoi alergara in bucatarie la Eufrosin, ca sa se inchine robului lui Dumnezeu, si nu l-au aflat pe el, pentru ca el, iesind din biserica, s-a tainuit fugind de slava omeneasca si cu totul nestiut s-a facut. Iar unde s-a dus nu este de nevoie a cauta mult, pentru ca fiindu-i lui raiul deschis, apoi avea unde sa se intoarca. Iar merele acelea le-au impartit fratii intre dansii, si le-au dat spre binecuvintare la multi, dar mai ales spre vindecare. Cati bolnavi au gustat din ele s-au tamaduit de bolile lor si s-au folosit mult toti de o cuviosie ca aceasta a Sfantului Eufrosin. Si scriind aceasta minunata vedenie nu numai pe hartii, ci si pe inimile lor, se intindeau spre nevointele cele mari si placute lui Dumnezeu.
Cu rugaciunile cuviosului Eufrosin, sa ne invredniceasca si pe noi Domnul salasluirii raiului. Amin."

Nu-i asa ca suntem binecuvantati sa avem o calauza specializata in bucatarie?

miercuri, 7 ianuarie 2009


Surprinzator sau nu, ortodoxia se traieste viu si pe alte meleaguri decat cele europene; spre exemplu in SUA.
Iata un link http://www.kitsapsun.com/news/2009/jan/06/poulsbo-congregation-celebrates-centuries-old/ despre cum au sarbatorit ieri Botezul Domnului americanii ortodocsi dintr-o comunitate aflata in statul Washington.
via http://susansophia.blogspot.com/
Superb! Slava Tie, Doamne!

Iata aici: http://picasaweb.google.com/victoroncea/ParinteleIustinParvuManastireaPetruVoda# imagini de la Craciun 2008 la Manastirea Petru Voda, Neamt, acest monument al monahismului ortodox si al romanismului autentic. Linkul l-am primit si eu de la niste prieteni, iar sursa este : http://www.victor-roncea.­blogspot.com/
Bogdaproste!

joi, 1 ianuarie 2009

Perfect Christmas in the countryside

Nicaieri nu e mai frumos Craciunul decat la tara. Priviti cateva fotografii facute de Craciun sub zapada, la tara departe de consumismul orasenesc. Respirand aerul curat si parca smerit de pe meleagurile copilariei mele, m-am gandit cu drag si la voi, prieteni reali si virtuali.









miercuri, 31 decembrie 2008

New Year Eve Romanian traditions



Multumim Domnului pentru binecuvantarile ce le-a ravarsat peste noi in anul care a trecut !
La multi ani cu sanatate si bucurii in anul care vine ! Sa aveti zile senine !
Va imbratisez cu drag pe toti cititorii,
Bonne Nouvelle Annee 2009 !
Happy New Year !

Cristina


Plugusorul

Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu-mânati,
Lânga boi v-alaturati
Si cuvântul mi-ascultati:
S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a încalecat
Pe-un cal învatat,
Cu numele de Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frâu de matasa,
Cât vita de groasa.
Si în scari s-a ridicat,
Ca s-aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-n curând s-a apucat,
Câmpul neted de arat,
În lungis
Si-n curmezis
S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi boureiÎn coada cu dalbei,
În frunte tintatei.
Mânati flacai: hai, hai!
Ziua toata a lucrat,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazde-a semanat
Grâu marunt si grâu de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.
Si când lucrul a sfârsit
Iata, mare, s-a stârnit,
Un vânt mare pe pamânt
Si ploi multe dupa vânt,
Pamântul de-a racorit
Si samânta a-ncoltit
La luna, la saptamâna
Îsi umplu cu aur mâna.
Si se duse ca sa vada
De i-a dat Dumnezeu roada
Si de-i grâul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Mânati flacai: hai, hai!
Traian iute s-a întors...
Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nazdravan,
Cum îi place lui Traian:
Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
El voios a-ncalecat,
La Tighina a plecat
Si otel a cumparat
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si sa faca seceri mici
Pentru copilasi voinici.
Si-a strâns fine
Si vecine
Si vreo trei babe batrâne,
Care stiu rândul la pane;
Si pe câmp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
La lucrul pamântului în racoarea vântului.
Ei cu stânga apucau
Si cu dreapta secerau
Si prin lan înaintauDe parea ca înotau.
Mânati mai: hai, hai!
Altii în urma lor legau
Si clai mândre ridicau,
Apoi carele-ncarcau
Si pe toate le carau
În capul pamântului,
În bataia vântului.
Arie pe loc faceau
Si grâul îl treerau;
Harabale încarcau
Si la moara le porneau.
Si turnau deasupra-n cos
Grâu maruntel de cel ros,
De sub piatra în covata
Curgea faina curata.
Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se înturna.
Iara mândra jupâneasa
Auzea tocmai din casa
Chiotul flacailor
Scârtâitul carelor.
Mânati mai: hai, hai!
În camara ea mergea
Si din cui îsi alegea
Sita mare si cam deasa
Tot ca pânza de matasa
Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane plamadea
Si-o lasa pâna dospea;
Colacei ca învârtea
Pe lopata mi-i culca
Si-n cuptor mi-iarunca;
Apoi iara cu lopata,
Rumeni îi scotea si... gata!
Atunci ea-mpartea vreo cinci,
La flacaii cei voinici
Si-mpartea trei colacei
La copiii mititei
Mânati mai: hai, hai!
Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.
Sa va fie casa, casa;
Sa va fie masa, masa;
Tot cu mesele întinse
Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti,
Sa va gasim înfloriti,
Ca merii,Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulata.
Aho, aho!

marți, 23 decembrie 2008


Sa intampinam Sarbatoarea Nasterii Domnului cu bucurie si cu nadejde ! Asa cum Dumnezeu-Tatal a trimis magilor steaua sa-i calauzeazca spre Fiul Sau, asa sa ne calauzeasca si pe noi spre cunoasterea Lui !
Sarbatori fericite si binecuvantate!
Cu drag,
Cristina
“ In zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea… Si se duceau toti sa se inscrie, fiecare in cetatea sa. Si s-a suit si Iosif din Galileea, din Cetatea Nazaret, in Iudeeea, in cetatea lui David, care se cheama Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se inscrie impreuna cu Maria cea logodita cu el, care era insarcinata. Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca. Si a nascut pe Fiul Sau, Cel Unul Nascut, si L-a infasat si La culcat in iesle, caci nu mai era loc pentru ei in casa de oaspeti. Si in tinutul acela erau pastori, stand pe camp si facand de straja noaptea imprejurul turmei lor. Si iata ingerul Domnului a stat langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor, si ei s-au infricosat cu frica mare. Dar le-a zis ingerul: Nu va temeti, caci iata va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Caci vi S-a nascut astazi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. Si acesta va va fi semnul: veti gasi un Prunc infasat culcat in iesle. Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace intre oameni bunavoire! Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pana la Betleem si sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut, pe care Domnul ni l-a facut cunoscut. Si grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe prunc culcat in iesle. Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa. Si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu pentru toate cate auzisera si vazusera, precum li se spusese.”
(Luca 2, 1-20).

luni, 22 decembrie 2008

Sfantul Stefan


Ocrotiti de Marele Stefan

Prajituri pentru Craciun



Purificati sufleteste prin post si rugaciune, ne gandim si la cele trupesti.
Astfel, am facut prajituri, dupa cum se vede...
Va doresc mult spor!

duminică, 14 decembrie 2008

Prajitura

Pentru ultimele zile din Post, iata o reteta de prajitura delicioasa gasita in cartea preotesei Garoafa Coman despre care v-am mai vorbit. O redau intocmai:
Prajitura cu mere
2 cesti mere rase
2 cesti zahar
2 cesti faina
1 praf de copt
1 lingura bicarbonat stins in putin otet
1 ceasca nuca macinata (facultativ; eu nu am pus, nu suport nuca)

Sos
2 cesti apa
2 cesti zahar
6 linguri cacao
1 pachet margarina
Se curata merele si se dau pe razatoarea mare (nu se storc de zeama). Se freaca cu zaharul, se adauga bicarbonatul, stins in putin otet ( nuca, daca se doreste), faina si se omogenizeaza compozitia. Se pune in tava unsa cu margarina si pudrata cu multa faina. Se lasa in cuptor pana capata culoare cafenie. Se scoate, se portioneaza (imediat, foarte important) si se toarna deasupra sosul de cacao, care se obtine prin fierberea tuturor ingredientelor timp de 10 minute la foc potrivit.
Se lasa 2-3 ore la rece, sa traga bine sosul.
Incercati sa puneti compozitia intr-o tava inalta, deoarece sosul va iesi destul de mult si va fi nevoie sa turnati in mai multe reprize peste compozitia coapta .

Prajitura este excelenta si nu e greu de facut.
Pofta buna !

Asteptand Craciunul


Mai sunt 11 zile pana la Nasterea Domnului.

Sa ne primenim sufletele, sa ne impacam cu lumea si cu noi, sa ne primenim casele si sa ne bucuram.

vineri, 5 decembrie 2008

Sfantul Nicolae


In seara asta vine Sfantul Nicolae pe la noi pe la ferestre. Sa ne bucuram de darurile lui vazute si nevazute si sa-i cerem mereu ajutorul !
La multi ani, Nicoleta, Nicolae !

luni, 1 decembrie 2008









Dupa sarbatoarea Sfantului Andrei, apostol al Mantuitorului si crestinator al romanilor, a venit ziua de 1 Decembrie, Sarbatoarea romanilor.
La multi ani de ziua noastra si sa dea Domnul sa ne trezim si sa constientizam importanta neamului romanesc!