miercuri, 31 decembrie 2008

New Year Eve Romanian traditions



Multumim Domnului pentru binecuvantarile ce le-a ravarsat peste noi in anul care a trecut !
La multi ani cu sanatate si bucurii in anul care vine ! Sa aveti zile senine !
Va imbratisez cu drag pe toti cititorii,
Bonne Nouvelle Annee 2009 !
Happy New Year !

Cristina


Plugusorul

Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu-mânati,
Lânga boi v-alaturati
Si cuvântul mi-ascultati:
S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a încalecat
Pe-un cal învatat,
Cu numele de Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frâu de matasa,
Cât vita de groasa.
Si în scari s-a ridicat,
Ca s-aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-n curând s-a apucat,
Câmpul neted de arat,
În lungis
Si-n curmezis
S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi boureiÎn coada cu dalbei,
În frunte tintatei.
Mânati flacai: hai, hai!
Ziua toata a lucrat,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazde-a semanat
Grâu marunt si grâu de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.
Si când lucrul a sfârsit
Iata, mare, s-a stârnit,
Un vânt mare pe pamânt
Si ploi multe dupa vânt,
Pamântul de-a racorit
Si samânta a-ncoltit
La luna, la saptamâna
Îsi umplu cu aur mâna.
Si se duse ca sa vada
De i-a dat Dumnezeu roada
Si de-i grâul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Mânati flacai: hai, hai!
Traian iute s-a întors...
Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nazdravan,
Cum îi place lui Traian:
Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
El voios a-ncalecat,
La Tighina a plecat
Si otel a cumparat
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si sa faca seceri mici
Pentru copilasi voinici.
Si-a strâns fine
Si vecine
Si vreo trei babe batrâne,
Care stiu rândul la pane;
Si pe câmp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
La lucrul pamântului în racoarea vântului.
Ei cu stânga apucau
Si cu dreapta secerau
Si prin lan înaintauDe parea ca înotau.
Mânati mai: hai, hai!
Altii în urma lor legau
Si clai mândre ridicau,
Apoi carele-ncarcau
Si pe toate le carau
În capul pamântului,
În bataia vântului.
Arie pe loc faceau
Si grâul îl treerau;
Harabale încarcau
Si la moara le porneau.
Si turnau deasupra-n cos
Grâu maruntel de cel ros,
De sub piatra în covata
Curgea faina curata.
Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se înturna.
Iara mândra jupâneasa
Auzea tocmai din casa
Chiotul flacailor
Scârtâitul carelor.
Mânati mai: hai, hai!
În camara ea mergea
Si din cui îsi alegea
Sita mare si cam deasa
Tot ca pânza de matasa
Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane plamadea
Si-o lasa pâna dospea;
Colacei ca învârtea
Pe lopata mi-i culca
Si-n cuptor mi-iarunca;
Apoi iara cu lopata,
Rumeni îi scotea si... gata!
Atunci ea-mpartea vreo cinci,
La flacaii cei voinici
Si-mpartea trei colacei
La copiii mititei
Mânati mai: hai, hai!
Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.
Sa va fie casa, casa;
Sa va fie masa, masa;
Tot cu mesele întinse
Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti,
Sa va gasim înfloriti,
Ca merii,Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulata.
Aho, aho!

marți, 23 decembrie 2008


Sa intampinam Sarbatoarea Nasterii Domnului cu bucurie si cu nadejde ! Asa cum Dumnezeu-Tatal a trimis magilor steaua sa-i calauzeazca spre Fiul Sau, asa sa ne calauzeasca si pe noi spre cunoasterea Lui !
Sarbatori fericite si binecuvantate!
Cu drag,
Cristina
“ In zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea… Si se duceau toti sa se inscrie, fiecare in cetatea sa. Si s-a suit si Iosif din Galileea, din Cetatea Nazaret, in Iudeeea, in cetatea lui David, care se cheama Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se inscrie impreuna cu Maria cea logodita cu el, care era insarcinata. Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca. Si a nascut pe Fiul Sau, Cel Unul Nascut, si L-a infasat si La culcat in iesle, caci nu mai era loc pentru ei in casa de oaspeti. Si in tinutul acela erau pastori, stand pe camp si facand de straja noaptea imprejurul turmei lor. Si iata ingerul Domnului a stat langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor, si ei s-au infricosat cu frica mare. Dar le-a zis ingerul: Nu va temeti, caci iata va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Caci vi S-a nascut astazi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. Si acesta va va fi semnul: veti gasi un Prunc infasat culcat in iesle. Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace intre oameni bunavoire! Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pana la Betleem si sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut, pe care Domnul ni l-a facut cunoscut. Si grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe prunc culcat in iesle. Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa. Si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu pentru toate cate auzisera si vazusera, precum li se spusese.”
(Luca 2, 1-20).

luni, 22 decembrie 2008

Sfantul Stefan


Ocrotiti de Marele Stefan

Prajituri pentru Craciun



Purificati sufleteste prin post si rugaciune, ne gandim si la cele trupesti.
Astfel, am facut prajituri, dupa cum se vede...
Va doresc mult spor!

duminică, 14 decembrie 2008

Prajitura

Pentru ultimele zile din Post, iata o reteta de prajitura delicioasa gasita in cartea preotesei Garoafa Coman despre care v-am mai vorbit. O redau intocmai:
Prajitura cu mere
2 cesti mere rase
2 cesti zahar
2 cesti faina
1 praf de copt
1 lingura bicarbonat stins in putin otet
1 ceasca nuca macinata (facultativ; eu nu am pus, nu suport nuca)

Sos
2 cesti apa
2 cesti zahar
6 linguri cacao
1 pachet margarina
Se curata merele si se dau pe razatoarea mare (nu se storc de zeama). Se freaca cu zaharul, se adauga bicarbonatul, stins in putin otet ( nuca, daca se doreste), faina si se omogenizeaza compozitia. Se pune in tava unsa cu margarina si pudrata cu multa faina. Se lasa in cuptor pana capata culoare cafenie. Se scoate, se portioneaza (imediat, foarte important) si se toarna deasupra sosul de cacao, care se obtine prin fierberea tuturor ingredientelor timp de 10 minute la foc potrivit.
Se lasa 2-3 ore la rece, sa traga bine sosul.
Incercati sa puneti compozitia intr-o tava inalta, deoarece sosul va iesi destul de mult si va fi nevoie sa turnati in mai multe reprize peste compozitia coapta .

Prajitura este excelenta si nu e greu de facut.
Pofta buna !

Asteptand Craciunul


Mai sunt 11 zile pana la Nasterea Domnului.

Sa ne primenim sufletele, sa ne impacam cu lumea si cu noi, sa ne primenim casele si sa ne bucuram.

vineri, 5 decembrie 2008

Sfantul Nicolae


In seara asta vine Sfantul Nicolae pe la noi pe la ferestre. Sa ne bucuram de darurile lui vazute si nevazute si sa-i cerem mereu ajutorul !
La multi ani, Nicoleta, Nicolae !

luni, 1 decembrie 2008









Dupa sarbatoarea Sfantului Andrei, apostol al Mantuitorului si crestinator al romanilor, a venit ziua de 1 Decembrie, Sarbatoarea romanilor.
La multi ani de ziua noastra si sa dea Domnul sa ne trezim si sa constientizam importanta neamului romanesc!

sâmbătă, 29 noiembrie 2008


O carte foarte folositoare gospodinelor in perioada binecuvantata a Postului: Mancaruri si dulciuri de post de presbitera Garoafa Coman, aparuta la Editura Bizantina. (Eu am editia a IV-a.) Contine 345 de retete si este "impanata" si cu citate din Sfintii Parinti despre post. Prefata este semnata de Parintele Sofian Boghiu.

Pofta buna si post cu folos !

miercuri, 26 noiembrie 2008

"Nu faceti nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul socoteasca-l mai de cinste decat el insusi."
(Filipeni, 2, 3)

marți, 25 noiembrie 2008


26 noiembrie - sarbatoarea Sfantului Stelian, ocrotitorul copiilor

Un Sfant care mi-a primit multe lacrimi...

Acatistul Sfantului il gasiti aici: http://www.crestinortodox.ro/Acatistul_Sfantului_Stelian-130-18105.html
Dumnezeu sa ne ocroteasca pruncii!

Subscriu si eu cu convingere la apelul catre mamele si tatii romani sa nu isi vaccineze copilele cu vaccinul Gardasil/ Silgrad. Desi este prezentat ca fiind un vaccin importiva cancerului de col uterin, eficienta lui nu este dovedita clar si, mai mult decat orice, este insotit de frecvente (83 %) si numeroase efecte secundare, cel mai grav fiind chiar moartea. In SUA, acesta este interzis! Se pare ca, in Romania, in spatele acestui vaccin recent introdus la fetitele de sub varsta de 14 ani, se ascund unele interese financiare. Niciun vaccin nu este obligatoriu; astfel, puteti refuza vaccinarea, dand o simpla declaratie.
Iata cateva linkuri de unde puteti afla informatii specializate:




luni, 24 noiembrie 2008

"Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi;
Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.
Celui ce te loveste peste obraz, intoarce-i si pe celalalt; pe cel ce-ti ia haina nu-l impiedica sa-ti ia si camasa;
Oricui iti cere, da-i; si de la cel care ia lucrurile tale, nu cere inapoi;
Si precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea;"
(Luca, 6; 27-31)



marți, 18 noiembrie 2008



Da mai departe. Arata ca iti pasa

Un copilas frumos de numai cativa anisori a fost dignosticat cu leucemie. In incercarea de a strange ceva banuti pentru ea, Cabral a pus de un concert in Bucuresti. Ca sa afli mai multe despre aceasta, apasa pe link-ul de mai jos:
Strangere de fonduri pentru o viata
Daca vrei sa vezi de unde a pornit tot, aici poti afla Erika.
Nu sunt din Bucuresti, nu pot participa la strangerea de fonduri pentru acest ingeras, insa pe blogul de mai sus sunt si cateva conturi bancare. AICI ERIKA
Am hotarat sa am un post despre asta, pentru a ajuta si eu un pic. Macar fac cunoscuta aceasta situatie.
Pune si tu un articol despre Erika in blogul tau. Hai sa aratam ca ne pasa. Toti cei care vor citi nu vor mai putea spune" eu nu am stiut".

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Iata un link spre un blog cu sfaturi practice pentru un post adevarat si sanatos: http://daruindveidobandi.blogspot.com/

vineri, 14 noiembrie 2008



Cuvinte de invatatura ale parintelui Rafail Noica: http://www.ortodoxmedia.com/autor/43/Ier-Rafail-Noica

A inceput sfantul post al Nasterii Domnului.

Dumnezeu sa ne ajute spre un post binecuvantat !

miercuri, 5 noiembrie 2008


Parintele Iustin Pirvu a fost facut, in sfarsit, arhimandrit pe 2 noiembrie 2008 ! Vrednic este ! http://www.rostonline.org/blog/claudiu/

luni, 3 noiembrie 2008


Minuni ale sfintilor martiri din Aiud: http://ramurainflorita.blogspot.com/

sâmbătă, 1 noiembrie 2008


Les dits du Père Païsios l'Athonite 1924-1994

° Une personne intelligente est celle qui est purifiée de ses passions.

° Essaie de te libérer de tes passions et des fautes dont tu as le cœur plein: Toutes les bêtes du monde y vivent. Essayons chaque jour d'en débarrasser notre cœur.

° Le cœur est purifié avec les larmes et les soupirs. Un seul soupir de l'âme qui souffre est aussi puissant que deux seaux de larmes.

°Dieu observe notre cœur et examine son contenu. Examinons-nous sans cesse, repentons-nous du passé et craignons nos faiblesses. Ne perdons cependant pas l'espérance de notre salut.

° Luttons de toutes nos forces pour gagner le paradis. La porte est étroite et n'écoutons pas ceux qui nous disent que nous serons tous sauvés. C'est un piège de Satan pour que nous ne luttions pas.

° Donne plus de poids dans le combat [spirituel] à la prière, car elle nous garde en contact avec Dieu et que ce contact doit être constant.

° La prière est l'oxygène de l'âme.

° L'étude de la Sainte Ecriture aide grandement la prière. Elle réchauffe l'âme et conduit la personne qui prie dans le monde spirituel.

° Quand la prière faiblit, elle révèle la sécheresse spirituelle et la tiédeur. Contre de telles choses, il faut utiliser des prières brêves et plus particulièrement la prière de Jésus.

° Celui qui lutte longtemps et ne voit pas de progrès spirituel, a de l'orgueil et de l'égotisme. Le progrès spirituel existe là où il y a beaucoup d'humilité.

° Notre progrès spirituel dépend de nous. La même chose est vraie du salut: personne d'autre ne peut nous sauver.

° Lorsque nous jugeons les fautes des autres, alors nous devrions savoir que notre vision spirituelle n'a pas été purifiée.


° Nous ne devrions jamais condamner. Quand nous voyons quelqu'un tomber dans le péché, nous devrions pleurer er demander à Dieu de lui pardonner...

° Quand l'égotisme s'empare de nous, une chose de rien du tout devient une grande querelle.

° Nous tous, jeunes et vieux, avons beaucoup d'égotisme et nous n'acceptons pas les suggestions et observations. Nous avons tout, nous sommes tous sages.

° Celui qui aide son prochain, reçoit l'aide de Dieu. Celui qui critique les hommes avec envie et méchanceté, a Dieu pour critique.

° Qui est aujoursd'hui intéressé par les autres? Personne. Tout pour soi, rien pour les autres. nous devrons rendre des comptes pour cela. car Dieu, Qui est tout Amour, ne pardonnera pas cette indifférence qui est nôtre envers notre prochain.

° Dieu Qui est toute bonté, notre Père aimant Qui Se soucie de nous, nous donne toutes bonnes choses pour que nous les partagions avec ceux qui en ont besoin, mais nous gardons tout pour nous. Dieu ne nous pardonnera pas cela. Nous devrons rendre des comptes pour la peine que nous ne sous sommes pas donnée et pour notre dureté de cœur.

°Dieu permet que l'homme ait de nombreuses épreuves, maladies et malheurs et d'autres choses et, venant des gens qui nous entourent, des calomnies, des malédictions, des injustices...Et nous devons les accepter avec patience, sans détresse, comme des bénédictions.
Quand quelqu'un nous traite injustement, nous devons nous réjouir et considérer celui qui nous a traité injustement comme un grand bienfaiteur, car il rend possible pour nous l'accumulation de trésors dans la vie à venir.



° Dieu nous fournit de nombreuses occasions de gagner le paradis, mais nous n'acceptons pas ces occasions, nous les repoussons.

° N'ayons pas confiance en nous-même. La confiance en soi est un grand obstacle pour la Grâce Divine. Nous ne devrions avoir confiance absolue qu'en Dieu seulement. Quand nous Lui faisons confiance en toute chose, Il est obligé de nous aider.

° Donnez votre cœur complètement à Dieu, mais pas au monde. Celui qui a donné son cœur au monde est un ennemi de Dieu.

° La personne qui n'agit que pour son seul avantage, est une personne inutile.

° La vie est une glorification et une action de grâce constante à Dieu, parce que le plus grand péché est ingratitude et le plus grand pécheur celui qui est ingrat.

° Le temps nous a été donné par Dieu pour que nous en fassions bon usage afin de lutter constamment pour le salut de nos âmes.

° Plus on vit dans la vie du siècle [ i.e. dans le monde], plus on devient inquiet. On ne trouve repos que devant le Christ, car l'homme est fait pour Dieu! Notre état naturel, est d'être avec Dieu...
Version française Claude Lopez-Ginisty
d'après Athanasios Rakovalis,
Talks with Father Païsios,
Thessaloniki 2000


la source que nous remercions : http://orthodoxologie.blogspot.com/

joi, 30 octombrie 2008


Campania DIN TEMNITE SPRE SINAXARE

Deviza campaniei: „Să ne cunoaştem trecutul!”


“Acest secol a dat noian de sfinţi şi de martiri, numai că nu-i cunoaştem. Hristos este prezent în lumea de azi prin sfinţi, martiri, mărturisitori şi eroi. Dar lumea de azi nu e solidară cu sfinţii ei, căci nu le poate urma exemplul. Dacă sfinţii de acum ar fi fost la începuturile creştinismului, toată suflarea creştină ar fi trăit cu ei, prin ei, către ei. Noi nu suntem creştini şi de aceea nu ne cunoaştem sfinţii.”
Noul mucenic Valeriu Gafencu


Campania Din temniţe spre Sinaxare a fost iniţiată, cu binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu, de un grup de intelectuali creştini. Ea îşi propune să prezinte vieţile şi învăţăturile sfinţilor închisorilor din timpul prigoanei comuniste. Campania se va desfăşura începând cu data de 1 decembrie 2008 până pe 24 decembrie 2009, dată reprezentativă pentru trecerea a douăzeci de ani de la căderea regimului comunist condus de dictatorul Nicolae Ceauşescu.În zilele noastre, atitudinea creştinilor faţă de sfinţii închisorilor este foarte diferită, de la o indiferenţă totală până la cinstirea lor ca mărturisitori ai lui Hristos. Prea Sfinţitul Iustinian Chira mărturisea: „Am fost întrebat şi eu, de oameni care lucrează în presă: «Câţi dintre cei ce au făcut puşcărie merită să fie trecuţi în antologia aceasta a sfinţilor?». Ce credeţi că am răspuns? «Toţi.» Şi spun şi acum, în auzul universului şi al lui Dumnezeu. Toţi.”Învăţătura Bisericii Ortodoxe este că un mucenic este sfânt din clipa morţii. Singura condiţie pentru canonizare este ca acesta să fi mărturisit dreapta credinţă a Bisericii. Sinodul nu face altceva decât să constate că mucenicul a dat mărturia cea bună. Pentru canonizarea sfinţilor mucenici nu e nevoie de minuni – deşi s-au săvârşit deja unele minuni prin rugăciunile acestor mărturisitori.Credem că Sfântul Sinod ar putea alege o zi de prăznuire a întregului sobor de noi mărturisitori, în care să fie cinstiţi şi cei despre ale căror pătimiri muceniceşti nu s-au păstrat mărturii scrise sau orale. Pătimirea lor o ştie doar Dumnezeu, Cel care i-a primit în Împărăţia Sa.Campania îl are ca patron pe Noul Mucenic Valeriu Gafencu, cunoscut ca „sfântul închisorilor”. El, părintele Ilarion Felea şi Ieroschimonahul Daniil de la Rarău (Sandu Tudor) vor fi propuşi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române spre canonizare. Iniţiativa canonizării Noului Mucenic Valeriu Gafencu (care s-a arătat plin de harisme dumnezeieşti încă din timpul vieţii) aparţine unui grup de foşti deţinuţi politici, mireni şi preoţi. Iniţiativa canonizării părintelui Ilarion, marele teolog şi mărturisitor mort în închisoarea de la Aiud, a avut-o un grup de credincioşi de la parohia Şega 1 din Arad, de la biserica ctitorită de părintele Ilarion. Iniţiativa canonizării Cuviosului ieroschimonah Daniil i-a aparţinut Mitropolitului Antonie Plămădeală, care a declarat următoarele: „Unii din oamenii aceştia s-au întors din închisori, Sandu Tudor nu s-a mai întors niciodată… A murit la Aiud. El poate fi canonizat! Eu aş face o propunere, un Sinod de canonizare, pentru că el a murit în închisoare la Aiud, unde a fost închis pentru Rugul Aprins, pentru credinţa lui”.În paralel cu aceste trei propuneri de canonizare – pentru care se va face un Memoriu către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se vor cerceta şi vieţile celorlalţi mucenici - preoţi, călugări sau mireni (cum sunt stareţul Gherasim Iscu, Mircea Vulcănescu, maica Mihaela Iordache, Costache Oprişan şi mulţi alţii). În acelaşi timp se vor cerceta şi vieţile celor care, ieşind din închisorile comuniste, au dus o viaţă de sfinţenie - cum sunt părintele Ilie Lăcătuşu, părintele Benedict Ghiuş sau alţii (un amănunt din Vieţile Sfinţilor merită menţionat aici: Sfânta Mare Muceniţă Tecla a murit la bătrâneţe, la zeci de ani după ce fusese chinuită pentru credinţa în Hristos…)Campania nu se ocupă de studierea vieţii tuturor ortodocşilor care au trecut prin închisorile comuniste, ci se ocupă doar de cercetarea vieţilor celor care au dat acolo mărturia jertfelnică a credinţei în Hristos şi în adevărul Bisericii Sale.Campania va consta în organizarea de conferinţe, dezbateri, tipăriri de cărţi, broşuri şi pliante de popularizare, în proiecţii de filme documentare, în organizarea de întâlniri cu cei care au supravieţuit închisorilor comuniste dar şi de pelerinaje la locurile în care au fost îngropaţi sfinţii mărturisitori.Prima acţiune este editarea volumului Din temniţe spre sinaxare, la Editura Areopag, şi sprijinirea editării numărului 3 al revistei "Atitudini" - cu materiale despre canonizarea sfinţilor închisorilor. Ultima acţiune va avea loc în postul Crăciunului anului 2009 – când se va organiza un pelerinaj la Aiud, la mormintele şi moaştele mărturisitorilor.Pe site-ul oficial al campaniei, http://www.sfintii-inchisorilor.ro/, se va face o bibliotecă digitală care va pune gratuit la dispoziţie cărţi esenţiale din literatura închisorilor. Blogg-er-ii şi web-master-ii pot susţine această campanie prin promovarea logo-ului campaniei.Campania are un caracter apolitic.Este foarte important ca această campanie să coaguleze cât mai bine persoanele, grupările şi asociaţiile care conştientizează nevoia recunoaşterii valorii jertfei noilor mărturisitori.Pe data de 1 decembrie 2008 va fi făcută publică lista principalilor susţinători ai acestei campanii (asociaţii, personalităţi, publicaţii, edituri, clerici, mănăstiri, schituri).Iniţiatori: Danion Vasile (Director Editura Areopag), Gigel Chiazna (Web-master sfintii-inchisorilor.ro), Laurenţiu Dumitru, Răzvan Codrescu (reprezentant Editura Christiana şi revista Puncte cardinale), Romeo Petraşciuc (director Editura Agnos), Florin Bulică (Web-master ortodoxradio.ro ), Claudiu Târziu (director al revistei ROST), Răzvan Bucuroiu (director al revistei Lumea Credinţei), Mircea Platon.Aceasta este forma finală a campaniei. Poate fi preluată de alte site-uri. Lista de susţinători (personalităţi, site-uri, publicaţii, edituri) s-a deschis începând de azi, 27 octombrie 2008.
Mulţumiri tuturor celor care au contribuit la îmbunătăţirea programului campaniei.







Sfârşit de toamnă





de Vasile Alecsandri




Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.





Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.





Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.





Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!
Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rânchează, cânii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.





Mirceşti, 1867










Toamna ţesătoare




de Vasile Alecsandri



Toamna mândră, harnică
Şi de bunuri darnică
A-mpărţit a ei comori:
Frunza-i dat-au vântului,
Iar roada pământului
Dat-o-au la muncitori.


Dat-au in pentru ştergare
Şi porumb pentru coşare
Plin de ţinte aurii,
Şi toţi strugurii de vie
Pentru dalba veselie
De la nunţi şi cumătrii.


Dat-au încă pentru coasă
Iarba-i verde şi frumoasă
Care-n mai au înflorit;
Ş-a ei paseri cântătoare,
Ş-a ei şiruri de cucoare
Tainicului Răsărit.


Ş-au rămas, sărmana, goală,
Pe când viforul se scoală
Aducând gerul de an! ...
Ce-a să facă ea la iarnă?
Norii vin ca să aştearnă
Pe câmpii un lung troian.


Vai de ea! ... Ce-a să devie
Sub cumplita vijelie
Care suflă oţerit
Peste văile uscate,
Peste apele-ngheţate,
Peste codrul desfrunzit?


Dar nu-i pasă! ... Cât e soare,
Toamna, mândră ţesătoare,
Pune furca-n brâul ei,
Ca să toarcă şi să ţese
Pânză lată-n iţe dese
De-nvălit umerii săi.


Şi torcând de-a lungul trece
Peste brazda murgă, rece,
Unde ies painjini mii.
Iar fuioru-i de matasă
Pe pământ în urmă lasă
Mreji de raze argintii.


Câte lanuri, văi întinse,
Toate-acuma sunt cuprinse
De lungi fire ce lucesc.
Unele s-adună-n caier,
Altele, perdute-n aer,
Tainic, lin călătoresc.


Toamna grabnic le urzeşte,
Le-mpleteşte, nevedeşte,
Şi cu toate la un loc
Ea-şi lucrează-o-nvălitoare
Ca să meargă-n şezătoare
Şi să ia parte la joc.


Iat-o în cămeşă albă,
Cu lefţi mari lucind în salbă,
Mari cât ochii săi căprii.
Trista iarnă-o pizmuieşte
Şi prin neguri o pândeşte
Descântând vrăjitorii.




Iar românul cu drag spune:
„Doamne! fă încă-o minune!
Scoate-o faţă-n calea mea,
Ca şi toamna harnică
Şi de suflet darnică,
Să-mi fac traiul meu cu ea!“





imagini de toamna...


duminică, 26 octombrie 2008


ciuperci din padurile din preajma...

champignons

mushrooms

vineri, 24 octombrie 2008




Un week end placut si rodnic !
Bon week end !
Have a good week end !

Si daca tot am vorbit astazi despre carti, iata cartea lui Dan Puric, Cine suntem, aparuta anul asta la editura Platytera. Cuprinde interviuri unde evoca ortodoxia, importanta neamului romanesc si dorinta de trezire a acestui neam ale carui valori pe prezinta plin de evlavie.

Cartea merita citita si daruita.






... si doua carti scrise de o monahie de la Manastirea Diaconesti: Suflet de copil si Suflet de crin. Cartile sunt despre copii, despre ortodoxie, despre neam si cinste. Vi le recomand cu caldura. Se gasesc in biserici sau la pangarele unor manastiri. Daca nu, le puteti comanda de aici http://http://www.librariasophia.ro/

Eu le-am citit si recitit. Abia astept sa creasca baietelul meu si sa i le citesc si lui.



Iata o carte scrisa de Leon Magdan despre copii si despre cum sa abordezi copiii ca sa fie ascultatori.



O carte folositoare pentru parinti, in lumea asta plina de repere primejdioase.


Mama, ai grija ! de Irineu, episcop de Ecaterinburg si Irbitk

Este publicata la Editura Bunavestire din Bacau in 2002


joi, 23 octombrie 2008










Toamna...

L'Automne...
Fall / Autumn...



luni, 20 octombrie 2008

Putna Monastery (XVth century) Romania, Europe

55 Maxims for Christian Living
by Fr. Thomas Hopko


1. Be always with Christ.

2. Pray as you can, not as you want.

3. Have a keepable rule of prayer that you do by discipline.

4. Say the Lord's Prayer several times a day.

5. Have a short prayer that you constantly repeat when your mind is notoccupied with other things.

6. Make some prostrations when you pray.

7. Eat good foods in moderation.

8. Keep the Church's fasting rules.

9. Spend some time in silence every day.

10. Do acts of mercy in secret.

11. Go to liturgical services regularly

12. Go to confession and communion regularly.

13. Do not engage intrusive thoughts and feelings. Cut them off at the start.

14. Reveal all your thoughts and feelings regularly to a trusted person.

15. Read the scriptures regularly.

16. Read good books a little at a time.

17. Cultivate communion with the saints.

18. Be an ordinary person.

19. Be polite with everyone.

20. Maintain cleanliness and order in your home.

21. Have a healthy, wholesome hobby.

22. Exercise regularly.

23. Live a day, and a part of a day, at a time.

24. Be totally honest, first of all, with yourself.

25. Be faithful in little things.

26. Do your work, and then forget it.

27. Do the most difficult and painful things first.

28. Face reality.

29. Be grateful in all things.

30. Be cheerful.

31. Be simple, hidden, quiet and small.

32. Never bring attention to yourself.

33. Listen when people talk to you.

34. Be awake and be attentive.

35. Think and talk about things no more than necessary.

36. When we speak, speak simply, clearly, firmly and directly.

37. Flee imagination, analysis, figuring things out.

38. Flee carnal, sexual things at their first appearance.

39. Don't complain, mumble, murmur or whine.

40. Don't compare yourself with anyone.

41. Don't seek or expect praise or pity from anyone.

42. We don't judge anyone for anything.

43. Don't try to convince anyone of anything.

44. Don't defend or justify yourself.

45. Be defined and bound by God alone.

46. Accept criticism gratefully but test it critically.

47. Give advice to others only when asked or obligated to do so.

48. Do nothing for anyone that they can and should do for themselves.

49. Have a daily schedule of activities, avoiding whim and caprice.

50. Be merciful with yourself and with others.

51. Have no expectations except to be fiercely tempted to your last breath.

52. Focus exclusively on God and light, not on sin and darkness.

53. Endure the trial of yourself and your own faults and sins peacefully,serenely, because you know that God's mercy is greater than your wretchedness.

54. When we fall, get up immediately and start over.

55. Get help when you need it, without fear and without shame.

The source of this post is : http://susansophia.blogspot.com/2008_04_01_archive.html and we thank Sophia very much.

sâmbătă, 18 octombrie 2008


Peaceful life...

vineri, 17 octombrie 2008


Frunze inca verzi ale toamnei...





Parintele Iustin Pirvu, staretul Manastirii Petru Voda (judetul Neamt), un alt marturisitor care a patimit in inchisorile cumuniste.

Repere biografice
- Nascut pe 10 februarie 1918, la Petru Voda - Neamt.
- 1936, intra frate la Minastirea Durau.
- 1939, se inscrie la Seminarul teologic de la Manastirea Cernica.
- 1942 - 1944, merge ca preot misionar pe frontul de est pina la Odesa.
- 1948, este arestat pe motive politice si condamnat la 12 ani inchisoare; trece prin inchisorile Suceva, Vacaresti, Jilava, Aiud; in ultima clipa, inainte de a fi trimis la "reeducare" la Pitesti, este trimis sa sa munceasca, detinut fiind, in mina la Baia Sprie.
- 1960, este condamnat la inca patru ani de temnita pentru ca nu s-a lepadat de credinta.
- 1964, este eliberat si devine muncitor forestier.
- 1966 - 1975, preot-monah la Minastirea Secu.
- 1975 - 1990, vietuieste la Minastirea Bistrita.
- 1990 - 1991, este preot slujitor si duhovnic la Minastirea Secu.
- 1991, intemeiaza Manastirea de la Petru Voda - Neamt, al carei staret si principal duhovnic este.
- 2000, ridica un schit de maici linga manastirea Petru Voda, o casa de educatie pentru copii si un azil pentru batrini. - 2003, infiinteaza o publicatie de invatatura si atitudine ortodoxa, cu aparitie lunara, numita "Glasul Monahilor".

Dialog cu părintele Iustin Pârvu, staretul mănăstirii „Petru Vodă”, jud. Neamt


Călugării Mănăstirii "Petru Vodă" nu înteleg când reuseste staretul lor iubit, marele duhovnic Iustin Pârvu, să se odihnească. În fiecare miez de noapte, părintele slujeste în biserică. În fiecare zori de zi, la usa chiliei sale se strânge un puhoi de pelerini, oameni care nu vor să-si spovedească păcatele decât îngenunchind în fata marelui păstor de suflete din Muntii Neamtului. Are 82 de ani. După moartea părintelui Cleopa, a rămas stâlpul duhovnicesc al întregii Moldove, omul - sau poate sfântul - spre care se îndreaptă toate sperantele oamenilor din acest colt de tară.
Însă credinciosii care vin la părintele Iustin nu asteaptă numaidecât răspunsuri la problemele lor imediate: boli, dragoste, sărăcie, foamete si disperare. Vor să stie ce se va întâmpla cu noi, la cumpăna dintre ani si milenii. Asteaptă de la el cuvântul unui mare profet, al unui martir care a suferit vreme de 20 de ani în cele mai crunte puscării comuniste, al unui văzător cu duhul spre veacurile ce vor să vină. În fata usii duhovnicului, pelerinii veniti până în inima muntilor asteaptă cuminti, asezati pe bănci de lemn însirate pe lângă pereti. Un fel de sală de asteptare la usa unui mare doctor de suflete. Un frate tânăr intra în încăperea îngustă si ne roagă să asteptam: "Dacă ati venit cu credintă, cu sufletul deschis, sigur vă va primi".

- Părinte Iustin Pârvu, zi de zi, în umila dvs. chilie intră o tară întreagă. Ascultati toate necazurile, bucuriile, spaimele si sperantele celor veniti să vi se spovedească. S-au schimbat oamenii, dacă vorbim numai de ultimii zece ani? si dacă da, în bine sau în rău?

- Daca e "soi bun", sământă bună, omul nu se schimba asa usor. Am avut norocul să revăd oameni pe care i-am cunoscut acum 20-30 de ani si care s-au păstrat în acelasi stadiu moral si spiritual, având însă foarte mult de luptat cu generatiile copiilor lor, ca rezultat al influentelor acestora sălbatice care vin din Apus. La ora actuală, cu toate încercările acestea care vin peste noi, cu alegerile astea care te fac să-ti pierzi orice sperantă, eu cred totusi că poporul nostru îsi păstrează esenta si însusirile sale spirituale, deosebindu-se mult, calitativ, de alte neamuri. Ca suntem discreditati? Că se spune despre noi c-am fi coada Europei? Tot ce ni se pare noua rău acum este un mare bine pentru viata noastră crestină.
Ne plângem ca în Occident e bine si că la noi e rău. Dacă noi am avea binele acesta al apusenilor si dacă l-am folosi cum l-au folosit ei, n-am fi astăzi la un asemenea nivel de spiritualitate. La noi, în Răsărit, de bine de rău, se mai face un schit, o biserică. Acolo, bisericile rămân goale-golute. Apare biserica ambulantă, pe roti, dusă în piata publică, unde se mai strâng vreo zece crestini, să le facă o Sfântă Liturghie.
De pilda, chiar astăzi am primit un telefon de la un profesor român plecat în Australia. Are trei copilasi. Cică într-o zi stăteau la masă si, deodată, fetita cea mai mică, Anastasia, în vârstă de patru ani si jumătate, se ridică în picioare si-i spune: "Tăticule, noi trebuie să mergem acasă!". Toti au întrebat-o mirati: "Dar de ce sa mergem acasă, Anastasia?", si fetita răspunde: "Pai, eu trebuie să mă fac măicută, la mănăstire, în România". Ei nu vorbiseră niciodată cu ea despre viata de mănăstire, despre credintă, despre ceea ce făcuseră ei înainte. Iată că sângele nu se face apa. Aici este nasterea noastră, leagănul nostru, în rădăcinile astea, pe care, oricât ar căuta cineva să le înăbuse, nu se poate.

- Si totusi, de ce suntem atât de năpăstuiti? De ce trăim asa de bezmetic, ca o turmă de oi mânată de un cioban nebun? Ce mai avem de plătit? N-au fost destui anii de dominatie comunistă? Chiar nu există nici o rază de sperantă pentru poporul nostru?

- Stiti cu ce seamănă astăzi poporul român? Seamănă cu poporul evreu, după cei 40 de ani de rătăcire, iesind din tara Egiptului si îndreptându-se către Pământul Făgăduintei. Prin ce a trecut poporul nostru... A trecut prin toate persecutiile posibile, începând din 1917, cu Revolutia din Rusia, cu tot calvarul Sodomei comuniste! Răsăritul, cei 36 de milioane de ucenici ai crestinismului din Balcani si întreaga Rusie sunt poporul evreu în cei 40 de ani de rătăcire în pustie. Dar trăim astăzi zile de zbucium. Semnele sunt peste tot: sărăcia, foametea, plecarea tinerilor, pribegia lor în lume după o bucată de pâine, intelectualii nostri, care se dedau la cele mai umilitoare ascultări si munci pentru un ban pe care să-l aducă acasă, ca să-si poată hrăni copiii, românii acestia care plâng după mamele lor de-acasă, care nu mai au o sărbătoare, nu mai au o duminică, sunt robii tuturor înjosirilor si necredintelor, ai tuturor păgânismelor turcesti si arabe. Am ajuns cersetori ai Europei si ai lumii întregi. Bratul cel mai ieftin de muncă este al bietului român. În ce umilintă a ajuns neamul nostru crestinesc... Oare toată frământarea si durerea aceasta nu ne fac să-l comparăm cu poporul iudeu care merge în Pământul Făgăduintei? Eu cred ca da. Dar în Pământul Făgăduintei n-au intrat decad cei întâi-născuti, care îsi lăsaseră toate amintirile în urmă, în casa robiei. La fel si astăzi, doar cei care îsi vor lăsa toate amintirile din perioada comunistă în urma vor trece în "tara Făgăduintei" si se vor salva.
"Cred ca atât cât a durat stricăciunea, tot atât va dura si refacerea noastră spirituală".

- Sfintia voastră, cum puteti explica unui om de rând, care nu mai are puterea de a suporta sărăcia si umilinta, că numai prin suferintă ne vom putea mântui, că numai indurând vom putea iesi la lumina?

- Stiti ce sunt toate aceste rele? Ele nu sunt altceva decât un medicament foarte bun pentru sănătatea noastră sufletească. Cu cat un popor este mai încercat, cu cat un popor este mai împilat, mai strâns si tinut în stările acestea de ispitire, cu atât poporul acesta va fi mai întelept si mai destoinic în a învinge iadul. Cum se poate explica asta? N-ati simtit oare niciodată că sunteti condusi din umbră? Ca niste forte secrete - puteti să le spuneti Securitate, puteti să le spuneti mafie, cum vreti - vin peste noi si ne dirijează orice pas? Plecând talentele noastre si geniile noastre, căsătorindu-se prin Canada si America, peste 30-40 de ani tara noastră va fi ocupata de străini si noi nu ne vom mai recunoaste originea. Pentru că asta este scopul initial al celor ce conduc lumea din umbră: desfiintarea natiunilor sub orice formă, denationalizarea în masă, căsătoriile cu orice rasă si religie, amestecarea sângelui. Prin noua ordine mondială, prin ideea globalizării, transformam Europa într-un comunism al statelor.
Lumea trebuie să înteleagă că politicienii nostru sunt doar niste marionete ale acestor forte.

- Când credeti că va sosi pentru noi clipa de izbăvire?

- N-as putea da ani. Dar eu cred că atât cât a durat stricăciunea, tot atât va dura si refacerea noastră spirituală. Stă în puterile noastre să o desăvârsim. Cu cât stricăciunea va mai dura, cu atât va întârzia si reînvierea. Desi astăzi este atât de neglijată, de la educatie va pleca totul. De la educatia religioasă în scoală se va forma o gândire închegată pe principiile acestea sănătoase, de viată morală. Nu va trece mult timp si va apărea un sir de oameni puternici, potriviti să apuce frâiele tării.
"Veacul al XXI-lea va fi doar o urmare a veacului al XX-lea"

- Credeti că generatiile de astăzi, formate într-un bombardament informational fără precedent, mă refer la televizor si la Internet, vor mai putea fi recuperate pentru o viată crestină, profund morală si sufletească?

- Uitati-vă, am întrebat odată un băietel de 8 ani ce face când se scoală dimineata. "Păi... ce să fac? Mă duc la calculator si mă joc”. E un caz. Ei bine, acest copil, peste 15-20 de ani, nu va mai avea nici o urmă de meditatie, nu va mai sti să citească o carte, va fi gol, risipit. Se configurează încă de pe acum o deformare a lumii, o moarte spirituală a omului. Moartea lui Dumnezeu! Sinuciderea noastră voită! Omul acesta nu mai are nici un sentiment. Nu mai stie să privească o floare, să se bucure de natură, de creatia lui Dumnezeu. Rădăcinile lui sunt tăiate. Poate fi purtat oriunde de vânt.
Dacă s-ar mai reduce, dragii mei, din toată falsa educatie a calculatorului, din civilizatia sălbatică a televiziunii si Internetului, ar fi bine, căci toate acestea nasc în om o mândrie luciferică, îngâmfarea că peste el nu mai există nimic. Ei bine, astăzi această mândrie se naste o dată cu bietul elev, cu bietul tăran. Acum îti stie si copilul din leagăn ce firmă de motor se aude pe stradă, ce masina trece pe ulita satului.
Eu nu sunt împotriva calculatorului, nici a televizorului. Dar felul de a-l folosi, cât trebuie să-l folosesti si când - asta mă îngrijorează... Astfel încât veacul douăzeci nu e numai o disparitie a vietii teologice. Este poate mai mult: o disparitie totala a vietii spirituale, decăderea omului, animalizarea lui.

- Si veacul al XXI-lea?

- Bătrânetea nu-i decât ceea ce a fost tineretea, iar tineretea nu-i altceva decât ce a fost copilăria. Asa că veacul al XXI-lea va fi doar o urmare a veacului al XX-lea. Încât toate întrebările acestea milenariste despre sfârsitul lumii, aceste profetii sunt niste gogoserii, apă de ploaie. Atâta vreme cât omul nu va reveni în asezările firesti, normale, "câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si îmbrăcat", el nu va avea nici o putere. Din păcate, pentru noi, din punct de vedere spiritual, veacul al XXI-lea va fi o prelungire "în rău" a veacului al XX-lea. "Rău" cum v-am spus, în felul în care este o ispitire, dar "rău" si pentru o reînnoire a noastră ca neam. Trebuie să fim optimisti, să avem toata convingerea că Hristos rămâne acelasi astăzi si în viitor. Hristos nu va fi învins niciodată!


(interviu de Bogdan Lupescu)

joi, 16 octombrie 2008


Parintele Arsenie Boca, un alt intemnitat de comunisti si un mare duhovnic al romanilor.