Echilibrul in casa

 Cu toate ne dorim sa avem casa stralucind luna de curatenie, copii curati si bine educati, soti fericiti, iar noi, doamnele, sa aratam bine si sa ne simtim implinite.
Totusi, deseori nu le putem avea pe toate in acelasi timp, desi am vrea si ne promitem tainic ca de maine o sa ne mobilizam mai exemplar si o sa ne sacrificam ca totul sa fie perfect. Dar, se mai intampla lucruri neprevazute in viata unei familii si, la sfarsitul zilei, mai ales cand sunt copii mici prin preajma, casa arata cam vraiste, copiii sunt morocanosi, temele facute partial si neverificate, sotul flamand. Sentimentul de frustrare pe care il incearca o femeie in acele momente, numai o alta femeie il poate intelege.
Dupa umila mea parere, femeia nu ar trebui sa se lase coplesita de aceasta frustrare, ci sa se mobilizeze, sa faca ce poate sau, mai degraba, sa inteleaga ca nu le poate face pe toate si sa faca slalom printre nemultumiri pentru a aduce armonia in casa. Suna poate nedrept sau retrograd, dar deseori in momente de tensiune numai fameia reuseste sa aduca mult dorita pace care se cheama foarte dulce T I H N A. (Nu e cazul meu tot timpul, deseori sotul meu e cel care insenineaza atmosfera.)

Bine mai spune Diana, artist, mama si sotie, cand e intrebata cum gaseste echilibrul intre munca si familie:

" Mereu mai e ceva de făcut, dar un singur lucru încerc din răsputeri: să nu alung tihna din casă prin stresul de a atinge perfecțiunea."

(Scuzati lipsa de inspiratie, atat am gasit in calculator printre pozele mai recente, ca sa ma inspire sa ilustrez postarea..)